Fiind femeie, îmi place să lucrez la goblenuri. Urmăresc cu atenţie schiţa modelului, culorile, şi lucrez cu dorinţa de a vedea ce frumuseţe poate ieşi - căci nu se compară poza ataşată cu ceea ce iese din mâna mea! Apoi, îl înrămez şi-l pun pe perete şi-mi place să-l privesc deseori, şi mă minunez ce a putut ieşi din mâinile mele şi mi-ar pare rău să sufere vreo stricăciune sau să se piardă, Şi, reţine, este doar o lucrare pământească, din mâinile mele pământeşti, şi iubesc, apreciez această lucrare! Dar Dumnezeu, care ne-a creat să nu-i pese oare de noi? Nu numai atât dar iată cum scrie mai sus a preferat să moară - cam aşa văd eu iubirea -desigur sunt multe alte explicaţii - Încerc să fiu ascultătoare, şi să-L iubesc cu toată fiinţa mea, mi-s inima şi gândul în permanenţă cuprinse de dragostea Sa, când pentru o clipă constat că am uitat, mă ruşinez pur şi simplu, şi-mi pare rău...Iubirea Domnului este greu de explicat prin cuvinte pământeşti dar o putem explica prin trăirea noastră! Fii binecuvântat, frumoase gânduri împărtăşeşti cu noi!

Și ce goblenuri lucrezi, Flori? Ai vreo poză, ceva, să văd și eu?