Suveranitatea lui Dumnezeu peste întreaga existență a omului nu este compromisă nici măcar de realitatea existenței păcatului și a răului în lume. Ea nu se limitează la faptele bune ale omului sau la fenomenele plăcute din natură. Fie că răcorește, fie că ucide, vântul Îi aparține lui Dumnezeu.

    Știu că DOMNUL este mare și că DOMNUL nostru este mai presus de toți dumnezeii. Tot ce I-a plăcut, DOMNUL a făcut în ceruri și pe pământ, în mări și în toate adâncurile. EL ridică norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie și scoate vântul din cămările Lui. (Psalmul 135:5-7)

    Până la urmă, trebuie să ajungem să înțelegem că, dacă există Dumnezeu în ceruri, nu există simple coincidențe, nici măcar în ceea ce privește cele mai mici detalii ale vieții. Se aruncă sorțul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul. (Proverbe 16:33). Nici măcar o vrabie nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. (Matei 10:29)