Şi de îndată ce preoţii... vor pune talpa piciorului în apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica în două. (Iosua 3:13)

Israeliţii nu trebuia să aştepte în tabără până când se deschidea Iordanul, ci trebuia să umble „prin credinţă" (2 Corinteni 5:7). Ei aveau să strângă tabăra, să-şi împacheteze lucrurile, să se aşeze în formaţie de mers, iar preoţii să păşească efectiv în râu înainte ca acesta să se despice.
Dacă ei ar fi coborât pe malul râului şi apoi s-ar fi oprit, aşteptând ca apa să se despice înainte să păşească în ea, ar fi aşteptat în zadar. Li s-a spus să pună „talpa piciorului în apele Iordanului" înainte ca apele să se despice.
Trebuie să învăţăm să-L credem pe Dumnezeu pe cuvânt şi să mergem drept înainte în ascultare, chiar dacă nu vedem nici o cale de a merge înainte. Motivul pentru care suntem atât de des abătuţi de la scopul nostru de dificultăţi este că ne aşteptăm să vedem barierele înlăturate înainte să încercăm măcar să trecem de ele.
Dacă cel puţin am merge drept înainte cu credinţă, drumul ar fi deschis pentru noi. Dar noi încă stăm, aşteptând ca obstacolele să fie înlăturate, când ar trebui să mergem înainte ca şi cum acolo nu ar fi obstacole deloc.
din Evening Thoughts

Ce lecţie a dat Cristofor Columb lumii – o lecţie de perseverenţă în faţa unor dificultăţi înfricoşătoare!

În spatele lui se întind cenuşiile Azore,
În spatele porţilor lui Hercule;
În faţa lui nu sunt fantomele ţărmului,
În faţa lui sunt numai mări neţărmurite.
Bunul marinar a spus: „Acum trebuie să ne rugăm,
Căci, iată! toate stelele s-au dus.
Brav amiral, vorbeşte, ce să spun?"
„De ce, spune: «Navigaţi înainte! navigaţi înainte! tot înainte! »"

„Oamenii mei sunt din zi în zi mai revoltaţi;
Oamenii mei sunt groaznic de palizi şi de slabi!"
Puternicul marinar se gândea la casa lui; stropii
Unui val de apă sărată i-au spălat obrazul ars de soare.
„Ce să spun, brav amiral, spune,
Dacă vedem numai ape în zori?"
„De ce, vei spune în zorii zilei:
«Navigaţi înainte! navigaţi înainte! navigaţi înainte! tot
înainte! »"


Ei au navigat. Au navigat. Apoi a vorbit marinarul:
„Această mare furioasă îşi arată dinţii în seara asta.
Îşi răsfrânge buzele, stă în aşteptare,
Cu dinţii ridicaţi, gata să muşte!
Brav amiral, spune doar un cuvânt bun;
Ce trebuie să facem dacă ne-am pierdut speranţa?"
Cuvintele au sărit ca o sabie care atacă:
„Navigaţi înainte! navigaţi înainte! navigaţi înainte! Tot
înainte!"

Apoi, palid şi istovit, s-a menţinut pe punte
Şi s-a uitat atent prin întuneric. Ah! Acea noapte
A tuturor nopţilor întunecate! Şi apoi o pată –
O lumină! O lumină! O lumină! O lumină!
Creştea, un steag arborat luminat de stele!
Creştea ca izbucnirea zorilor Timpului.
El a câştigat o lume; el a dat acelei lumi
Cea mai mare lecţie: „Înainte! Navigaţi înainte!"
J. R. Miller
Credinţa care merge înainte triumfă.