Nu te mânia pe cei răi şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul.
(Psalmul 37:1)

Nu te supăra niciodată prea tare din cauza împrejurărilor în care te afli. Dacă supărările ar fi vreodată justificate, atunci ar fi în împrejurări ca cele descrise de acest psalm. „Cei răi" se îmbrăcau „în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi duceau o viaţă plină de veselie şi strălucire" (Luca 16:19). „Cei ce fac răul" puneau mâna pe cele mai înalte poziţii ale puterii şi îi asupreau pe fraţii lor mai săraci. Oameni păcătoşi umblau ţanţoşi prin ţară plini de mândrie arogantă şi se desfătau în lumina marii lor prosperităţi, în timp ce oamenii buni erau plini de frică şi de îngrijorare.
„Nu te mânia". Nu te supăra niciodată prea mult! Fii liniştit! Chiar pentru un motiv bun, supărarea nu te va ajuta. Ea doar încinge lagărele, dar nu produce aburi. Ea nu ajută locomotiva doar pentru că osiile ei au devenit fierbinţi; încălzirea lor nu este decât o piedică. Osiile s-au încălzit din cauza frecării inutile. Suprafeţele uscate se freacă una de alta, în loc să meargă lin, ajutate de o peliculă fină de ulei.
Fricţiunile cauzate de mânie sunt un indicator al absenţei ungerii cu untdelemnul harului lui Dumnezeu. Când ne supărăm, un fir de nisip intră în lagăre. Ar putea fi o mică dezamăgire, o nerecunoştinţă, sau o lipsă de respect pe care am experimentat-o – şi dintr-odată viaţa noastră nu mai curge lin. Fricţiunea duce la înfierbântare şi înfierbântarea poate duce la stări foarte periculoase.
Nu lăsaţi lagărele voastre să se încingă. Lăsaţi untdelemnul Domnului să vă ţină reci, astfel încât o încălzire profană să nu vă facă să fiţi priviţi ca unul din „cei răi". din Stratul de argint

Scumpă inimă agitată, linişteşte-te; nu te mânia şi nu te supăra atât;
Dumnezeu are o mie de feluri în care poate să-ţi arate dragostea Lui şi ajutorul;
Crede numai, crede şi iar crede, până vei cunoaşte voia Sa.

Scumpă inimă agitată, linişteşte-te, căci pacea este zâmbetul lui Dumnezeu,
Dragostea Lui poate aplana orice rău şi orice necaz;
Iubeşte doar, iubeşte şi iar iubeşte, şi aşteaptă liniştit.

Scumpă inimă agitată, fii tare; nu plânge şi nu te necăji atât,
El are un scop bun în vânturile reci care suflă;
Nădăjduieşte numai, nădăjduieşte şi iar nădăjduieşte, până vei deveni mai curajos.

Scumpă inimă agitată, apleacă-te pe pieptul Lui în acest ceas,
Harul Său este tărie şi viaţă, dragostea Lui este înfloritoare;
Odihneşte-te doar, odihneşte-te şi iar odihneşte-te, în puterea Lui ocrotitoare.

Scumpă inimă agitată, linişteşte-te! Nu te lupta să te eliberezi;
Viaţa lui Dumnezeu este în viaţa ta, nu poţi fugi de El;
Roagă-te numai, roagă-te şi iar roagă-te, până vei avea credinţă să vezi.
Edith Willis Linn