Nimeni dintre noi nu poate spune, în adevăr, cât de slabi şi nefolositori suntem, până când Dumnezeu nu ne demască...şi nimeni nu vrea să fie demascat! Dar Dumnezeu ştie mult mai bine decât noi că El trebuie să facă lucrul acesta spre binele nostru.

   Şi nimeni dintre noi nu ştie cu adevărat cât de instabili suntem până când nu am fost dezgoliţi de Duhul Sfânt. Petru era un pescar mare, îndrăzneţ, puternic şi i s-a părut un lucru simplu să-I spună Domnului: "Să fugă toţi, dar eu voi fi întotdeauna alături de Tine. Poţi conta pe mine, Stăpâne!" Sunt sigur că i-a fost greu să primească răspunsul lui Isus: "chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori!"  Isus cunoştea instabilitatea omului care încă încearcă să stea prin puterea lui şi prin încrederea în sine. Noi nu ne dăm seama cât de instabili suntem şi deseori nu vrem să recunoaştem adevărul când îl aflăm, când suntem dezgoliţi. De aceea este prea periculos să ne încredem în obiceiurile bune şi în virtuţile noastre şi de aceea neîncrederea noastră în noi înşine trebuie să fie lucrarea mâinilor lui Dumnezeu!

   Îmi aduc aminte că fratele Lawrence, când a scris despre calea spre biruinţă în umblarea zilnică cu Dumnezeu, a dat o soluţie directă şi simplă pentru căderi şi greşeli. El ne-a sfătuit că dacă vom aluneca şi vom face ceea ce nu este bine, nu trebuie să neglijăm lucrul acesta şi nu trebuie să-l lăsăm nemărturisit şi neiertat. El a scris: "Eu merg direct la Domnul şi spun: "Acum, Doamne, ăsta sunt eu, iar dacă Tu nu mă ierţi şi nu mă ajuţi, să nu te aştepţi la mai mult decât atât pentru că ăsta sunt eu!" Şi apoi, a spus: "Dumnezeu m-a iertat şi de acolo, am mers mai departe!"

   Eu cred că cea mai bună pocăinţă este să te întorci la Dumnezeu, să te îndepărtezi de păcat şi să nu-l mai faci! Aceasta este cea mai bună pocăinţă din toată lumea. De ce ne ia aşa de mult timp să ne punem toată încrederea în Dumnezeu, când El a făcut ca lucrul acesta să fie ceva atât de simplu şi care aduce atâtea răsplătiri, atunci când ne predăm Lui în totalitate?