Eu sunt Cel viu. Am fost mort,
şi iată că sunt viu în vecii vecilor! (Apocalipsa 1:18)

Flori! Crini de Paşti! Spuneţi-mi în această dimineaţă aceeaşi lecţie plăcută a nemuririi pe care aţi spus-o atâtor suflete îndurerate de-a lungul anilor. Veche Carte înţeleaptă! Lasă-mă să mai citesc o dată în paginile tale puternica încredinţare că „a muri este un câştig" (Filipeni 1:21). Poeţilor! Recitaţi pentru mine versurile voastre care preamăresc evanghelia vieţii veşnice la fiecare rând. Cântăreţi! Izbucniţi încă o dată în imnuri de bucurie – să mai aud o dată cântările mele preferate despre înviere.
Copaci, flori, şi păsări; şi mări, ceruri, şi vânturi – şoptiţi-o, faceţi-o să răsune din nou, cântaţi-o, să se audă ecoul ei, să bată şi să răsune prin fiecare atom şi particulă de pe Pământ, şi văzduhul să fie plin de ea. Să fie povestită şi repovestită iarăşi şi iarăşi, până când speranţa ajunge să fie convingere, şi convingerea devine o certitudine a cunoaşterii. Să fie vestită până când, ca şi Pavel, chiar şi când ne înfruntăm moartea, vom înainta victorioşi, cu siguranţa credinţei noastre şi cu o paşnică şi radiantă expresie pe feţele noastre.

O, bocitori posomorâţi, ce mergeţi zi de zi
Pe ale cimitirului alei de chiparos şi tisă,
Lăsaţi astăzi mormintele de jos spre care mergeţi,
Şi ridicaţi-vă ochii spre albastrul etern al lui Dumnezeu!

Nu este timp pentru amărăciune şi întristare;
Alegeţi crinii de Paşti, nu narcisele pale;
Lăsaţi-vă sufletele să se înfioare de mângâierea bucuriei,
Şi răspundeţi clinchetului dulce al clopoţeilor de Paşti.

Dacă Hristos ar fi încă în temniţa adâncă a mormântului,
Un prizonier al Vrăjmaşului de care ne temem;
Dacă El n-ar fi înviat din celula putrezirii,
Cine atunci ţi-ar fi şters lacrimile triste ce le verşi?

Dacă Hristos ar fi mort, ar trebui să plângem,
Dar El a înviat şi a biruit moartea;
Potoleşte deci suspinurile tale, măcar până mâine,
De Paşti acordă o vacanţă necazurilor tale.
May Riley Smith

Un cunoscut predicator era odată în biroul lui scriind o predică pentru Paşti, când i-a trecut prin minte acest gând: „Domnul meu trăieşte!" Plin de bucurie a sărit pe podea şi repeta într-una: „Hristos este viu. Trupul Lui este cald, El nu este marele «Eu eram», ci marele «Eu sunt»".
Hristos nu este doar un fapt, ci un fapt viu. El este gloriosul adevăr din Ziua de Paşti!
Datorită acestui adevăr, un crin pascal înfloreşte şi un înger stă la mormântul fiecărui credincios. Noi credem într-un Domn înviat, aşa că nu vă uitaţi la trecut ca să vă închinaţi doar la mormântul Lui. Uitaţi-vă în sus şi înăuntru ca să vă închinaţi Hristosului cel viu. Pentru că El trăieşte, şi noi vom trăi.
Abbott Benjamin Vaughan