Dacă ar fi să enumăr greşelile pe care le-am făcut şi încă le fac... şi dacă mi le-aş aminti pe toate... nu ştiu dacă aş avea puterea să mă iert... greşeală după greşeală, dezamăgire după dezamăgire... de ce aleg să fie aşa? Mă doare neîncrederea în Tine, mă doare iresponsabilitatea mea şi mai ales puţina mea credinţă... Doamne, câte mi-ai promis... câte am promis şi eu... şi uneori n-am făcut nimic... poate pentru că am încercat să fac eu ceva şi uneori chiar am crezut asta... iar... vin înaintea Ta dezamăgită, aproape la pământ... în suflet speranţa parcă se stinge... şi ce bine e lângă Tine... lângă crucea Ta unde ai suferit şi durerea mea, unde ai simţit şi chinul meu... ce mare a fost iubirea Ta acolo ... pe Golgota suferinţelor... pe dealul renunţării şi dezamăgirii...