"Se întunecase", spune Scriptura "şi Isus tot nu venise la ei" (Ioan 6.17). Pentru biserica lui Isus Hristos a fost întuneric în primul şi al doilea secol, iar Isus nu venise. A fost întuneric în zilele lui Constantin, a fost întuneric când Bernard de Clairvaux a trăit, a fost întuneric când a predicat Martin Luther. A fost întuneric când John Wesley a stat pe o piatră de mormânt predicând, a fost întuneric când George Fox a umblat pe delurile şi văile Angliei. Şi în tot acest timp, Isus nu a venit. Nu vrem să recunoaştem că suntem dezamăgiţi, dar suntem!

 În timp ce vântul se înteţea şi furtuna, în furia ei, a zdruncinat barca, fără îndoială că ucenicii au strigat pe Marea Galileii: "Unde eşti, Doamne?"  Iar Biserica lui Isus Hristos, prinsă într-o furtună morală care ameninţă să o sfâşie, pune aceeaşi întrebare. Mulţumim Domnului, avem asigurarea lui Hristos că "porţile Locuinţei morţilor nu vor birui" (Matei 16.18) biserica Lui. Bisericile pot muri, dar BISERICA încă trăieşte, Biserica Lui Hristos, formată din toţi oamenii lui Dumnezeu, nu va pieri niciodată!

   Vă aduc aminte că Isus Hristos este DOMN. El încă este Capul Trupului Său, Biserica. Nu trebuie să ne cerem scuze în numele Lui. El nu vrea ca noi să înmuiem Evenghelia Lui pentru ca noi să-I luăm apărarea, să aducem argumente în favoarea Lui. Ochii Lui văd prin întuneric. El ţine Biserica în palma Sa, chiar în timp ce se clatină pe marea sălbatică. Şi la fel cum a părăsit muntele la momentul potrivit, mergând miraculos pe apă pentrz a se alătura ucenicilor care se luptau, la fel se va întoarce din ceruri pentru a ne aduna şi a ne lua acasă. Încă nu este aici, dar EL VINE! Nu ştim când va veni, dar ştim că va veni exact la momentul potrivit. Dragostea şi interesul Lui puternic pentru oamenii Lui nu-i vor da voie să întârzie mai mult decât este necesar. Să nu ne fie teamă! Mântuitorul merge pe apă. Vine în întâmpinarea noastră. Deşi este întuneric şi vânturile suflă cu putere, corăbioara noastră este în drum spre casă!