PSALMUL 26:16
"Ai milă de mine, căci sînt singuratic şi întristat".
Singurătatea în viaţa celui credincios este o lucrare a lui Dumnezeu şi are un scop binecuvîntat chiar dacă nu vedem de la început lucrul acesta. Poate că scopul Lui este de a ne face să ne certăm mai adînc cum stăm cu Dumnezeu. Psalmistul care trecea printr-o cercetare de sine, spune la versetul 11: „iartă-mi fărădelegea căci mare este", iar la versetul 18: "Priveşte întristarea şi truda mea şi iartă-mi toate păcatele". De aceea Dumnezeu a îngăduit să se simtă trudit în cuget, întristat şi singuratic, fapt care 1-a dus la pocăinţă. Nu este acesta un scop binecuvîntat? Apoi poate că El vrea să ne pregătească pentru o lucrare. Moise a stat 40 de ani singur cu Dumnezeu, timp în care El 1-a pregătit pentru marea lucrare a scoaterii din Egipt a poporului Său. Apostolul Pavel a stat singur în Arabia cîţiva ani buni, timp în care deasemenea şi el a fost pregătit de Domnul Isus pentru a face din el marele apostol al neamurilor. Şi ce bogăţie a ieşit pentru noi din acea singurătate! Ioan Botezătorul, în pustie a fost format de Duhul Sfînt ca înainte mergător al Domnului Hristos. Dar chiar Domnul nostru însuşi a avut nevoie de a fi singur de multe ori; singur în mijlocul unei familii numeroase în care nu era înţeles; singur în mijlocul unui cler îngîmfat şi profan; singur în Galilea, în Samaria şi în ludea. El a fost singur pe munte cu Tatăl Său pentru a se ruga; singur în Ghetsimani, singur la Golgota. El a fost Marele Singuratic. Dar cel mai binecuvîntat scop pe care îl are Dumnezeu pentru singurătatea noastră este fără-ndoială ca să ne dea posibilitatea de a fi singuri cu El, cu Domnul nostru iubit, cu care să vorbim de orice ne priveşte, căruia să-I destăinuim toate slăbiciunile şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, căruia să-I prezentăm toate nevoile noastre sufleteşti şi fizice; o, singurătatea aceasta scumpă, dacă am preţui-o în loc să ne plîngem de ea ca David!
Cititorule, eşti tu singur şi te apasă singurătatea? Fii încredinţat că eşti în locul pe care îl vrea Dumnezeu pentru tine, măcar pentru un timp. Dumenzeu veghează asupra acelora care sînt singuri, dar care sînt acolo prin voia Sa. Dar nu eşti singur. Priveşte împrejurările de acum în perspectiva lor spirituală, din punctul de vedere al lui Dumnezeu. În toate timpurile Dumnezeu S-a slăvit prin aceia care sînt ai Lui şi care au fost "credincioşi în puţine lucruri" în singurătate. Atunci El a putut împlini planurile Sale infinit de înţelepte, prin viaţa lor. De aceea să considerăm că situaţia de singurătate este un har. In loc de a fi copleşit de tristeţea singurătăţii noastre, să realizăm că sîntem învăluiţi de prezenţa lui Dumnezeu. Este o binecuvîntare mai mare decît aceasta de a fi în Prezenţa Lui? Dar Să luăm seama, să ne scoatem încălţămintea din picioare, pentru că acesta este un teren sfînt. Dumnezeu însă tratează cu noi în vederea a ceea ce este Mijlocitorul şi nu ce sîntem şi cum sîntem noi. El nu ne priveşte decît prin Domnul Isus.