Am auzit de mai multe ori de la o soră dragă mai în vârstă, vorbind despre dânsa, mai în glumă mai în serios, cum că se consideră ca fiind cu “eticheta expirată”, referindu-se probabil la faptul că, dacă a trecut de vârsta tinereţii nu-şi mai are rostul pe pământul acesta. De fiecare dată am simţit că nu are dreptate dar nu mi-am găsit cuvintele pe moment. Câţi creştini în vârstă nu gândesc la fel? Domnul Dumnezeu iubeşte pe copiii Săi, indiferent de vârstă, şi are pentru fiecare ceva de făcut. Trebuie numai să vrem să lucrăm pentru El. Nu avem toţi mari lucrări pentru Domnul, nu avem toţi daruri speciale, dar să nu uităm că Tabita (Faptele Ap. Cap. 9) făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii, spune Scriptura. Ce i-au arătat văduvele, lui Petru când a fost chemat (înainte ca acesta s-o învieze)? I-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Tabita (sau Dorca). Cu ce slujea această creştină, Domnului? Poate că nu avea prea multe, decât un ac şi aţa. Toţi putem sluji Domnului cu ceva; cred că depinde cât de mult iubim pe Domnul Isus.

“Poţi sluji fără iubire, dar nu poţi iubi fără slujire” spunea odată un creştin.

     Dragi fraţi şi surori care aţi trecut de vârsta tinereţii, Domnul a investit mult în dumneavoastra, sunteţi adevarate comori de versete, citiţi Scriptura de atâţia ani, cunoaşteţi atâtea despre Domnul, aveţi atâtea rugăciuni la care Domnul v-a răspuns, aţi învăţat multe despre firea omenească şi din greşelile dumneavoastra şi din ale altora; acestea sunt lecţii preţioase de viaţă; nu le lăsaţi să zacă ascunse într-un ungher când le puteţi folosi pentru ceilalţi, fie tineri, fie în vârstă. Încurajaţi, îndrumaţi, zidiţi în Hristos pe ceilalţi; cine vă ascultă bine, cine nu, e treaba lui, dar măcar veţi avea conştiinţa curată înaintea Domnului că aţi făcut ce este bine.

     Şi cine ştie ce va face Domnul dacă cei tineri vor fi încurajaţi şi susţinuţi în rugăciune?

     O creştină în vârstă era bolnavă şi nu se putea deplasa decât foarte, foarte puţin. Stând mai mult în pat, ea slujea Domnului cu rugăciuni. Mulţi ani ea a continuat să mijlocească înaintea tronului de har pentru fraţii şi surorile ei în Domnul, purtând pe braţe de rugăciune pe fiecare. Atât a putut ea să facă şi Domnul ştia asta. Dar rugăciunile ei au însemnat mult pentru Adunare. Ea a fost un adevărat pilon de sprijin. După ce Domnul a luat-o la El, a rămas un mare gol în urmă.

Dumneavoastra aveţi mult timp acum, ştiţi cum era atunci când eraţi tineri şi timpul de părtăşie cu Domnul era “pe fugă”, când trebuia să aveţi grijă de copii, să mergeţi şi la serviciu, să vă ocupaţi şi de gospodărie etc. Avem nevoie de susţinerea dumneavoastra în rugăciune, pentru ca la serviciu să putem fi adevărate “lumini în Domnul”, pentru ca în familie, între soţi sau între părinţi şi copii, Domnul să lucreze şi să fim îmbrăcaţi cu “putere de sus”, pentru a putea birui îndemnurile firii pământeşti şi ale “lumii acesteia”.

Vizitaţi-ne: astfel ne putem ruga sau citi împreună câteva versete din Scriptura, sau ne putem înviora inimile cu o cântare adusă Domnului; ca oameni, cu ochii şi urechile noastre, avem parte zilnic de  “gunoaiele” lumii acesteia, dar numai cu un alt copil al lui Dumnezeu te poţi bucura de savoarea Cuvântului dumnezeiesc.

Dacă doriţi să fiţi vizitaţi, invitaţi pe ceilalti fraţi, nu faceţi ca cineva care mi-a spus odată:  “mi-aş dori să fiu vizitată dar nu vine nimeni”. Poate ceilalţi se tem să nu te deranjeze, i-am spus. De ce nu încerci să-i inviţi tu?

Dacă  Domnul vă deschide o uşa către vecini, folosiţi-o, căci poate vi se va oferi ocazia să-L mărturisiţi pe El sau să spuneţi un verset. Este imposibil să nu se iveasca prilejul să spui ceva despre Domnul dacă-L iubeşti; de multe ori vârsta dumeavoastra îi face pe necredincioşi să vă asculte, poate numai din politeţe, dar Cuvântul va fi semănat. Nu descurajaţi dacă nu reuşiţi o dată, sau dacă întâlniţi împotrivire; cereţi ajutor Domnului, şi continuaţi. Cât despre rezultate, lăsaţi-le în mâna Domnului.

Nu vă lăsaţi dărâmaţi de cei ce ştiu doar să critice dar nu-L mărturisesc pe Domnul.

Şi fiţi atenţi la mărturia vieţii dumneavoastra. Încă n-am ajuns desăvârşiţi dar să cerem ajutor Domnului, să fim “împreună lucrători cu Dumnezeu” la eliminarea obiceiurilor firii vechi.

“În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” a spus Domnul Isus.

Investiţi timpul de aici, de jos, acolo sus, căci va veni ziua când  “veţi primi de la Domnul, răsplata “.

“A primi pe Domnul Isus în inimă, acesta este începutul sfinţirii.

A iubi pe Domnul Isus, aceasta este creşterea în sfinţire.

A te-ncrede în Domnul Isus totdeauna prezent, aceasta este desăvârşirea sfinţirii.” , spunea un misionar bătrân.

 (Am scris aceste lucruri la îndemnul Domnului, cu gând de a-mi încuraja fraţii şi surorile mele în Hristos, nu cu gândul de a da învăţătură.)