IOAN 10:10
"Hoţul nu vine decît să fure, să junghie şi să distrugă. Eu am venit ca oile să aibă viaţă ţi s-o aibă din belşug".
Iată situaţia în care se găseşte cel răscumpărat care a intrat pe poartă, acceptînd pe Domnul Isus Hristos ca pe Păstorul cel bun. Dar o astfel de oaie care a promis să-L urmeze oriunde o conduce El şi să asculte numai de glasul Lui, este vizată cu precizie şi stăruinţă de un vrăjmaş crud şi necruţător.
Realizăm noi aceasta? El ne poate ataca ca un lup răpitor, poate deasemenea să încerce să ne înşele ca un "înger de lumină" şi să ne amăgească cum a făcut şarpele în Eden cu Eva (2 Cor. 11:3, 4, 13, 14). Scopul lui deci este mereu acelaşi: "să fure, să junghie şi să nimicească". Din clipa cînd ascultăm glasul lui, sau încetăm de a-i mai rezista, el se pune pe lucru şi ne fură ceva din viaţa noastră spirituală: poate fură timpul pentru citirea Cuvîntului şi pentru rugăciune, dar are grijă să ne dea timp destul pentru televizor sau alte "lucrări neroditoare ale întunericului" (Ef. 5:11). Poate să ne fure părtăşia cu fraţii care ne este atît de necesară şi de folos şi poate chiar să ne fure părtăşia cu Domnul Isus, introducînd vreun păcat în viaţa noastră şi aceasta este cea mai mare pierdere. Şi astfel îşi începe el lucrarea de distrugere, nu a sufletului, fără-ndoială, ci a unei vieţi creştine adevărate. Oh! Să veghem la ce auzim şi vedem aici şi acolo, să ne dăm seama de manevrele vrăjmaşului nostru! Atîtea vieţi au fost secătuite de tot ce este duhovnicesc şi deteriorate în ce priveşte lucrarea lui Dumnezeu în ele, pentru că "oile" au ascultat de glasul străinului.
Una din cele mai eficace acţiuni a vrăjmaşului celui credincios este înşelarea lui cu tot felul de învăţături false scoase dintr-o falsă interpretare a Scripturii Sfinte, şi aceasta o face Satan personal care se preface în înger de lumină. Dumnezeu să ne dea darul deosebirii duhurilor ca să nu ne lăsăm înşelaţi de această teribilă metodă a vrăjmaşului şi astfel să nu ascultăm de glasul străinilor care sînt "hoţi şi tîlhari" (vs. 8). Să nu pretindem că sîntem mulţumiţi cu viaţa noastră, atîta timp cît moartea spirituală şi formalismul religios -lucrarea hoţului - domnesc în ea. Să ne întoarcem la cruce, căci acolo este cu adevărat adăpostul nostru! Să avem curajul şi sinceritatea de a constata, recunoaşte şi mărturisi pagubele duhovniceşti pe care le-a cauzat lipsa noastră de veghere.
Domnul Isus ne-a făgăduit o viaţă spirituală din belşug şi aceasta trebuie să ne caracterizeze. O astfel de viaţă este transmiterea vieţii de învierea Domnului Isus. O recunoaştem la noi? O recunosc şi alţii? Cînd demonstrăm o neprihănire practică, dovedim că avem o sursă nouă de viaţă. Viaţa din Duhul începe cînd firea pămîntească moare. Cea mai rapidă cale de a ruina viaţa spirituală este un cuget pătat.