Oamenii care refuză să lase religia să-i pună în pericol în vreun fel, nu sunt încântaţi de o asemenea adunare. Ei sunt aceia care refuză să lase biserica, religia sau credinţa lor să se amestece cu plăcerile şi planurile lor. Ei ştiu despre mântuire şi sunt dispuşi să-L slujească pe Isus. Sunt în drum spre cer şi îl vor parcurge până la capăt - dar ei vor să se distreze pe drum şi îşi vor aranja vieţile exact aşa cum un grădinar îşi aranjează grădina.
Noi ne aranjăm planurile pentru vieţile noastre şi spunem : "Acum, Doamne, este plăcut să Te slujim, noi Te iubim Doamne, aşa că haideţi să cântăm un refren", dar nu vrem să ne schimbăm planurile în nici un fel. " Însă daţi-mi voie să vă reamintesc că crucea lui Isus întotdeauna schimbă planurile oamenilor. Crucea lui Hristos este revoluţionară şi dacă nu suntem gata să o lăsăm să fie revoluţionară în noi, sau să o lăsăm să ne coste ceva, sau să ne controleze în vreun fel, nu ne va plăcea o biserică ce ia lucrurile lui Dumnezeu în serios. Oamenii vor beneficiile crucii, dar în ciuda acestui lucru, nu vor să se supună controlului crucii. Ei vor să ia tot ceea ce poate oferi crucea, dar nu vor să fie sub domnia lui Isus.
Minunat subiect ai găsit sora Florica, numai bun pentru aceste timpuri.
Fii binecuvântată.
Cât despre ce spunea Adina, că „vom primi mai mult decât cerem sau gândim noi”, eu nu aș folosi aceste cuvinte, deoarece unii creștini (aflați la începutul drumului către Hristos) și-ar putea face iluzii și apoi ar putea fi dezamăgiți.
Acest „mai mult decât cerem sau gândim noi” nu presupune neapărat ceea ce ne-am dorit și încă mai mult. Poate însemna și mai multă încercare sau alte căi la care noi nici nu ne-am gândit să le urmăm vreodată. Uneori, Dumnezeu surprinde. Să nu cădem în capcana gândurilor potrivit cărora dacă Îl accepți pe Hristos, viața ta va fi roz. Viața ta va fi sigură, din punctul de vedere al mântuirii, dar nu neapărat fericită (aici fiecare înțelege singur sensul fericirii proprii).