De multe ori as vrea sa fiu din nou copil, da, un copil cum eram odinioara...sa pot sa alerg in bratele mamei cand am probleme, sa imi aline suferinta cand cad si ma lovesc, sa-mi rezolve dilemele vietii sa ma indrume cand nu vad nici o rezolvare...
Si...stiti ce-I minunat ? atunci cand ma pun pe genunchi si-mi plec fruntea inchinandu-ma Domnului meu ma simt ca atunci...cand stateam la pieptul mamei ...Imi inchid ochii si prin credinta ma aflu la pieptul celui mai bun, celui mai puternic, celui mai iubitor si mai intelept parinte din univers.Acolo gasesc caldura si ocrotirea de care are nevoie sufletul meu, acolo pot sa rad si sa plang, acolo gasesc solutii pentru incertitudinile mele.
Apoi ma ridic revigorat si imbarbatat, sunt plin de bucurie ca stiu ca Tata stie tot si este in control. Dupa ce stau de vorba cu El am o noua perspectiva asupra lucrurilor ce ma framanta si o noua nadejde ca fiecare pas este vegheat de privirea Lui. Stiu ca fiecare zi este o treapta care ma apropie mai mult de ziua in care voi sta cu adevarat la pieptul lui si asta ma face fericit. Sunt constient ca am trecut si prin "vai", nu numai pe culmi, dar stiu ca voi birui prin puterea Lui, nu prin mine. Tu ai aceasta nadejde?