RODITOR, IN TARA INTRISTARII MELE


Genesa, 37:19-28 ; 41:51-55; 42:21 ; 50:20


Multe invataturi au fost luate din viata lui Iosif, pentru ca oameni ca el, au fost rari pe pamant.
De aceea, Dumnezeu spune despre oamenii care "vor invata pe multi sa umble in neprihanire" ca "vor straluci ca stelele in veac si in veci de veci".Daniel, 12:3.
Iata ca neprihanirea lui Iosif straluceste deja pentru noi , de cateva mii de ani si va straluci si in vesnicie.
Stim cu totii istoria lui Iosif, nu ma opresc asupra ei.
M-a uimit insa felul cum a putut el sa treaca de la o stare la alta, oricat de grea a fost, fara sa-I fie afectat caracterul.
Iata-l pe Iosif, preferatul tatalui: Genesa, 37:3 :
" Israel iubea pe Iosif mai mult decat pe toti ceilalti fii ai sai, pentru ca il nascuse la batraneta; si I-a facut o haina pestrita".
Dar asta face ca fratii lui sa-l urasca. Genesa, 37:4:
"fratii lui...au inceput sa-l urasca .Nu puteau sa-I spuna nicio vorba prieteneasca.
Ce repede patrunde ura in inimile oamenilor!
Si Iosif nu avea nicio vina in cazul acesta,nu le facuse nimic rau fratilor lui.Din contra, cand tatal l-a trimis sa vada "daca fratii sunt sanatosi..." [genesa 37:14] el a raspuns prompt: " Iata-ma, sunt gata"[vers. 13]
Acest raspuns dovedeste ascultare de tatal, dar si dragoste de frati.
Dar dragostei lui , I se raspunde cu ura, ei " l-au zarit de departe... si s-au sfatuit sa-l omoare"[vers 18]
Doar la interventia lui Ruben si alui Iuda isi schimba hotararea si decid sa nu-l omoare, ci sa-l arunce intr-o groapa, apoi sa-l vanda ca rob , unor madianiti.
Nu ni se dau detalii despre starea lui sufleteasca,.
Doar in cap.42, vers. 21, cand fratii lui incep sa-si regrete fapta,ei zic: "Da, am fost vinovati fata de fratele nostru;caci am vazut nelinistea sufletului lui , cand ne ruga, si nu l-am ascultat !"
Ce chin trebuie sa fi suferit Iosif!
Nu-I venea sa creada ca fratii lui il urasera cu adevarat, dar vazandu-se aruncat in groapa si mai apoi, vandut rob, a trebuit sa accepte ca ura lor a fost reala.
Sufera apoi atatea nedreptati: in casa lui Potifar, in temnita...
Si totusi poate sa ramana "RODITOR, IN TARA INTRISTARII MELE".

Si peste fiecare dintre noi vin necazuri, greutati, amaraciuni,...
Cum trecem peste ele?
Ne inraim, ne umplem de ura, incat nu putem sa spunem o vorba buna celor ce ne fac rau, sau ramanem "roditori" si in " tara intristarii " noastre ?

Erau doua surori.
Cea mare s-a casatorit si a plecat in alta localitate, iar cea mica a ramas cu mama ; a convins-o sa-i dea ei tot ce avea, fara sa mai tina cont de sora cea mare, care traia destul de greu,departe de casa parinteasca, de locul natal si in multe lipsuri.
A suferit mult, cand a aflat ca a fost scoasa complet din familie si a trait pana la batranete cu acea parere de rau, cu acea intristare a sufletului, ca dragostea ei a fost rasplatita cu raceala, cu rautate.
Dar dupa revolutie, cand s-au dat inapoi pamanturile, aceasta sora mai mare , ar fi putut sa ceara ca terenul ce-l avusese parintii lor, sa-I fie dat ei; ar fi fost refacuta dreptatea, imparteala dreapta.
Insa ea il cunoscuse pe Domnul, devenise crestina si si-a chemat sora, dandu-I ei intregul teren, fara sa-si opreasca si ea ceva.
A putut sa zica si ea, ca si Avram cel credincios: "Nimic pentru mine!"[Genesa 14:23]
Sora cea mica, a fost uimita, a fost coplesita de bunatatea ei.
Dar aceasta renuntare a schimbat relatiile dintre cele doua surori; intre ele a revenit dragostea din copilarie; copiii lor, care pana atunci nici nu se cunosteau bine, au devenit nu numai veri, ci si prieteni.

Noi in ce stare ramanem cand ai nostri dragi ne "arunca in groapa" , ori ne " vand " pentru nu stiu ce castig nedrept?
Ne mai pastram dragostea?
Ramanem "roditori"?
Ca trecem prin greutati, nu depinde de vointa noastra, caci asa e viata, dar felul cum ramanem dupa ce acestea trec, depinde de noi.
Numai sederea continua langa Domnul ne poate face sa zicem ca si Iosif:
Genesa 50:20,21:
"Voi, negresit, v-ati gandit sa-mi faceti rau; Dar Dumnezeu a schimbat raul in bine ...fiti dar fara teama ... Si I-a mangaiat, si le-a imbarbatat inimile"