EFODUL SI PIEPTARUL


In pustia Sinai,Dumnezeu il cheama pe Moise sus pe munte, pentru a-I destainui tainele Sale.
In Exod 19 : 4-6, Dumnezeu ii aminteste lui Moise cum I-a salvat din robia Egiptului. Parca inima lui Dumnezeu se deschide, ca si inima unui tata, catre copiii lui:
"Ati vazut ce am facut Egiptului , si cum v-am purtat pe aripi de vultur si v-am adus aici la Mine.Acum, daca veti asculta glasul Meu , si daca veti pazi legamantul Meu,veti fi ai Mei dintre toate popoarele...Imi veti fi o imparatie de preoti si un neam sfant."

Ce onoare...dintr-un popor de robi, ale "caror strigate deznadajduite pe care li le smulgea robia,[exod 2, :23-24] si ale caror gemete Dumnezeu le-a auzit, pentru ca se aflau in "deznadejde si robie aspra"[exod 6 : 9]...din acesti robi, Dumnezeu vrea sa faca o semintie sfanta, un popor de preoti, ,ai caror intai nascuti au fost salvati in mod miraculos , datorita sangelui acelui "miel fara cusur", pe care l-a jertfit fiecare familie.

Dar, acelasi lucru se intampla si azi, cand, datorita jertfei "Mielului lui Dumnezeu", a Domnului Isus Hristos, Dumnezeu face din cei mantuiti "o semintie aleasa, o preotie imparateasca,un neam sfant, un popor pe care Dumnezeu si l-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina sa minunata".1 Petru, 2 :9.
El ne spune: "Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o preotie sfanta, si sa aduceti jertfe duhovnicesti , placute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos"1 Petru, 2:5..

E asa de minunata si de tainica , acea "imbracaminte preoteasca" pe care Dumnezeu I-a explicat lui Moise s-o faca pentru cei care vor intra in cort, pentru a se intalni cu Dumnezeu!
Toata imbracamintea se va face din tesaturi pretioase, colorate in:
- Albastru-culoarea curatiei
- Purpuriu-culoarea imparateasca
- Caramiziu- culoarea sangelui
Dar cu aceeasi imbracaminte, Dumnezeu ne imbraca si pe noi.
- Curatia-o capatam prin credinta in Domnul Isus:
Romani 3 : 21, 22 :
"Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu fara lege-despre ea marturisesc legea si proorocii- si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El..
- Imparatia-Dumnezeu ne-a facut fii de imparat
Ioan 1 : 12:’Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu".
-Sangele Domnului Isus-Romani 5 : 9
"santem socotiti neprihaniti prin sangele Lui".

Doar imbracati asa, putem veni inaintea Domnului, pentru a mijloci pentru altii.
Dar sa privim mai atent la doua obiecte de imbracaminte pe care le foloseau preotii cand intrau inaintea Domnului, si anume:
Efodul-Exod 28: 6,9,11.
"Efodul sa-l faca din aur, de fir albastru, purpuriu si caramiziu,..
sa iei apoi doua pietre de onix si sa sapi pe ele numele fiilor lui Israel ..sa le legi intr-o ferecatura de aur".Deci , acest efod, avea pe umeri doua pietre scumpe , pe care erau sapate numele semintiilor lui Israel, pentru ca Domnul, privind de sus, sa le vada pe umerii lui Aron.
In versetul 12 ni se explica acest lucru:
"Amandoua aceste pietre sa le pui pe umerii efodului, ca aducere aminte de fiii lui Israel; si Aaron le va purta numele inaintea Domnului , pe cei doi umeri ai lui, ca aducere aminte de ei."

Tu ce nume ai scrise pe efodul tau?
Poate esti tata- si atunci , neaparat va trebui sa ai scrise numele celor din casa ta, pentru care esti preot;
Poate esti mama, si atunci vei avea numele copiilor tai:
Poate esti tanar, vei avea numele parintilor tai
Poate faci parte din biserica lui Hristos, si ai numele fratilor tai
Chiar si numele vecinilor, colegilor, va trebui sa le porti pe umerii tai, inaintea Domnului, cand intri in cort, cand vii la rugaciune inaintea Domnului!
Oare de ce zice in versetul 12 ca Aaron "va purta pe cei doi umeri "?
Purtarea pe umeri nu e un lucru usor, asta inseamna sa ne doara pentru cei din jur, poverile lor sa fie si ale noastre, asa cum poverile noastre au fost peste Domnul Isus:
Isaia 53 :4:
"El suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra Lui".
O, Doamne, de atatea ori nu ne-am dat seama ce sfanta e slujba de a ne ruga, de a mijloci in camaruta noastra, unde suntem numai noi si Tu, asa cum si in cort erai numai Tu si Aaron !
De atatea ori am intrat in acest cort, fara acele nume pe umerii nostri!
Oare a fost valabila slujba noastra de preot?
Iarta-ne, Doamne!

Dar vesmantul preotesc avea si un pieptar.
In Exod 28 : 15-30, ni se explica in ce fel era facut acest pieptar.
La fel ca efodul, avea o "tesatura de pietre" scumpe, fiecare piatra avand sapat pe ea un nume, din cele douasprezece, ale semintiilor lui Israel.
De ce?
Pentru ca aceste nume, " sapate pe inima lui Aaron,"sa pastreze "aducerea aminte de ei inaintea Domnullui".
Noi avem "sapate " pe inima numele cuiva?
Mai era insa ceva pe acest pieptar, pe "pieptarul judecatii" :
Era "Urim si Tumim " adica ’Lumina si Desavarsire", care nu poate fi altceva decat DOMNUL ISUS HRISTOS, pentru ca numai datorita desavarsirii Lui, jertfei Lui si luminii venite de la El, putem fi iertati, ne putem apropia de tronul de har al lui Dumnezeu.

Aaron, astfel imbracat, aducea jertfa necurmata , de doua ori pe zi:
Exod 29 :38, 39:
"Iata ce sa jertfesti pe altar:doi miei de un an , in fiecare zi, necurmat.
Un miel sa-l jertfesti dimineata , iar celalalt miel seara."
Unul dimineata...si altul seara..iar noua ni se pare ca ne-am rugat pentru cineva prea mult...

Am cunoscut un batran credincios, un om de o blandete si o rabdare iesita din comun, cu adevarat "divina".Un adevarat sfant, pe care nimeni, niciodata, nu l-a auzit nici macar ridicand glasul la cineva...
A muncit mult si greu, a trait in vremuri grele, a indurat multe. N-a facut ispravi mari, a trait aproape nebagat in seama.
Dar acest om, in fiecare dimineata si seara,citea din Biblie si se ruga.
La fel ca si Aaron, a avut insa,"sapate " pe inima lui , numele celor cinci copii ai sai, apoi si numele copiilor unui vecin.
Acesti copi ai vecinului, cresteau de capul lor, mai mult singuri, pentru ca parintii lor , siliti de saracie, plecau cu saptamanile, sa munceasca in alta parte. Dar sotia credinciosului ,se ingrijea si de acesti copii ai vecinului.
Copiii credinciosului au crescut, au plecat de acasa, fiecare in drumul lui...Credeau in Dumnezeu, caci asa fusesera invatati, dar nu erau credinciosi cu adevarat.Iar copiii vecinului, nici atat!
Au trecut anii...
Batranul nostru a trecut la Domnul.
Nu si-a vazut rugaciunile implinite...
Mai ales Petre, baiatul cel mic al vecinului,era rau, neascultator; incepuse sa bea mult, tipa si injura pe strada, se unise cu un hot si incepusera sa fure impreuna .Toti vecinii erau ingroziti de purtarea lor , chemau des politia si se asteptau ca in curand sa fie inchisi pentru relele pe care le faceau.
Vremea a trecut...
Am trecut peste mai multi ani, prin locul in care a trait batranul credincios.
Patru, din cei cinci copii ai lui, si cativa nepoti, sunt credinciosi, acum sunt si ei "preoti "ai Dumnezeului celui viu, mijlocesc si ei pentru copiii si nepotii lor, pentru vecinii lor.
Dar mare mi-a fost mirarea, cand am intrebat de copiii vecinului.
Se pocaisera si ei, iar pe Petre, care alta data il auzisem injurandu-si mama, l-am intalnit chiar.
Era de nerecunoscut; imbracat frumos, cu o Biblie subrat, mergea la un " studiu biblic".
Nu-mi venea sa cred ca e acelasi Petre care se imbata, care fura de la vecini..Parca aveam un alt om inaintea ochilor...
Acum era si el credincios, se casatorise, avea si el copii , pe care ii tinea in rugaciune.
Avea inima recunoscatoare si se bucura ca s-a rugat si pentru el batranul credincios, impreuna cu sotia sa.
Mi-a povestit cu lacrimi in ochi, cum Domnul l-a izbavit , chiar atunci cand era pe marginea prapastiei.
Vechiul lui prieten, cel cu care mergea la furat, era acum in inchisoare pentru multi ani, pentru furt si tentativa de omor.
Iar el, Petre, era un om liber, la locul lui, izbavit de betie si de hotie.
N-a staruit degeaba in rugaciune, batranul credincios!
Ce bucurie va avea, cand va vedea pe cei "sapati " pe inima lui, sus, in slava, la Domnul!

Ajuta-ne, Doamne, sa purtam si noi pe umeri pe cei dragi, sa ne "sapam " si noi, pe "EFODUL SI PIEPTARUL "inimii noastre, numele celor ce sunt "aproapele " nostru!
Ajuta-ne, sa venim inaintea Ta, imbracati in vesmintele sfinteniei cerute de Tine!
Amin.