SA NU CUMVA SA LESINE DE FOAME



Text: Matei 15:32

Isus a chemat pe ucenicii Sai si le-a zis: " Mi-este mila de gloata aceasta caci iata ca de trei zile asteapta langa Mine, si n-au ce manca. Nu vreau sa le dau drumul flamanzi, ca nu cumva sa lesine de foame pe drum".


Aceste cuvinte le-a spus Domnul Isus despre multimea care a mers dupa El pe munte, langa Marea Galileii,cand El a tamaduit pe " schiopi, orbi, ciungi si multi alti bolnavi".
El, care statuse in pustiu si postise, "patruzeci de zile si patruzeci de nopti", se gandea la aceste multimi, ca n-au mancat de trei zile si El nu voia "sa le dea drumul flamanzi, ca nu cumva sa lesine de foame pe drum".
Cata deosebire intre noi si Mantuitorul!
Noi, dupa ce am trecut printr-o incercare, avem impresia ca si altii o pot face si nu mai avem fata de ei aceeasi compasiune. De cele mai multe ori, ni se pare ca incercarea lor e mult mai mica decat a noastra! Ni se pare chiar ca altii nici n-ar avea dreptul sa se vaite, pentru ca noi am suferit mult mai mult!
E gresita aceasta idee, e poate un fel de "praf pe picioarele noastre" , pe care noi le vedem curate, insa Domnul Isus stie ca avem nevoie sa fim spalati din nou de El. De aceea El ne spune: "Nu judecati, si nu veti fi judecati; nu osanditi, si nu veti fi osanditi; iertati, si vi se va ierta. Dati, si vi se va da; ba inca, vi se va turna in san o masura buna, indesata,clatinata, care se va varsa pe deasupra. Caci cu ce masura veti masura, cu aceea vi se va masura.-Luca 6:37,38.
Poate noi avem de la Dumnezeu puterea de a rabda mai mult, iar altii pot sa rabde mai putin.
De aceea e bine sa nu judecam. Daca dam compasiune, vom primi si noi compasiune; daca dam intelegere, vom avea si noi parte intelegere ; daca dam dragoste, vom primi dragoste.
Apostolul Pavel ne invata:
"sa sprijiniti pe cei slabi , sa fiti rabdatori cu toti".-1 Tesaloniceni 5:14.
"Primiti bine pe cel slab"-Romani 14:1.
"Noi, care suntem tari,suntem datori sa rabdam slabiciunile celor slab"'-Romani15:1.
Domnul Isus n-a zis, asa cum am zice noi:" Ei, si-asa sunt pacatosi, sa mai posteasca si ei cateva zile, eu am postit patruzeci de zile si n-am murit!"
El, din contra, a zis ca nu vrea sa -i lase sa plece flamanzi, ca nu cumva sa lesine de foame pe drum . Si pentru asta, a luat cele sapte paini, pe care le aveau ucenicii pentru hrana lor si a Invatatorului, si le-a dat multimii flamande, facand minunea inmultirii lor, asa incat au fost de ajuns pentru toti cei "patru mii de barbati, afara de femei si de copii".
Aceasta ne arata ca nimic nu e cu neputinta celui ce crede.
Daca avem pe inima sa facem cuiva un bine, sa nu renuntam!
Dumnezeu ne va da posibilitatea sa-l facem, chiar daca omeneste nu pare posibil .
Omeneste nu, dar dumnezeieste, da!
Si El vrea sa traim si noi dumnezeieste, caci ne-a facut copii de Dumnezeu.
Cum altfel iti poti "pierde viata " pentru Domnul Isus?
Matei 16:25:
"Pentru ca oricine va vrea sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata pentru Mine, o va castiga".
Ioan 12:25, 26:
"Cine isi iubeste viata, o va pierde; si cine isi uraste viata in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica. Daca Imi slujeste cineva, sa Ma urmeze; si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Daca Imi slujeste cineva, Tatal Meu il va cinsti."
Ce minunat!
Daca Il slujim, sa -L urmam, sa facem si noi ceea ce a facut El, pentru ca sa fim si noi acolo unde este El.
Iarta-ne, Doamne, oridecateori nu facem asa!
Chiar zilele trecute am fost tentata sa invinuiesc pe cineva care era flamand; ziceam ca e vina lui, ca nu-si poarta de grija, nu-si face rost de mancare, desi ar avea posibilitate.Ca nici noua nu ne prisoseste.
Dar unul din copiii care erau la masa mea, un nepot, a zis: "Bunica, daca nu-i dai lui, numai mananc nici eu nimic!"
Atunci am inteles ca Dumnezeu vorbeste si printr-un copil.
Am luat mancare si am dat intai acelui flamand. Ne-a ajuns si noua si ne-a si priit mancarea, pentru ca am fost bucurosi ca am mancat nu numai noi, ci si altul care ducea lipsa de mancare[E treaba lui din ce cauza, Domnul il va mustra, daca nu are din cauza ca e lenes sau nechibzuit, important este daca noi ne-am facut datoria fata de acel om.]
Cat de usor uitam sa slujim Domnului , urmandu-L, facand asa cum a facut El!
Noi tinem prea mult la viata noastra, la ce avem, la ce castigam cu truda, gandind ca doar noua ni se cuvine sa avem, fiindca obtinem cu greu bunurile.
Dar Domnul ne zice sa "uram" viata in lumea aceasta.
Nu sa uram viata din noi, ci sa uram sa fim egoisti, sa uram a considera ca tot ceea ce avem e doar al nostru. E al nostru, doar pentru ca Domnul ne-a dat puterea sa muncim, pentru a avea.
1 Corinteni 10;24;
"Nimeni sa nu-si caute folosul lui, ci fiecare sa caute folosul altuia".
Iarta-ne, Doamne, ca suntem atat de departe de a fi asa!
Mai ales in aceste vremuri, cand omenirea a ajuns asa de egoista, incat isi iubeste propriile placeri, facandu-si din ele reguli de viata.
Atat de multe reclame te indeamna sa-ti satisfaci propriile placeri,"pentru ca meriti" si atat de multi isi doresc atat de multe, doar pentru ca gandesc ca "li se cuvine".
Chiar in aceste vremuri, Dumnezeu doreste ca fiii Sai sa nu-si mai iubeasca propriile vieti, propriile placeri, ci sa simta cu aproapele, cu cei care s-ar putea sa "lesine pe drum de foame", fie la propriu, fie la figurat.
Mai ales din punct de vedere spiritual, suntem inconjurati din toate partile de flamanzi, de oameni subnutriti, care sunt pe moarte.
Sa nu ne facem ca nu-i vedem, nici sa nu ne amagim cu gandul ca au ceea ce merita, ci sa le venim in ajutor.
Poate tocmai de aceea Dumnezeu i-a lasat langa noi!
Ajuta-ne, Doamne!