OBICEIURI SFINTE


In Leviticul, capitolul 18, ni se spune, intre altele, si despre obiceiuri.
Versetul 3:"Sa nu faceti ce se face in tara Egiptului unde ati locuit , si sa nu faceti ce se face in tara Canaanului unde va duc Eu: sa nu va luati dupa obiceiurile lor."
Versetul 30: "Paziti poruncile Mele si nu faceti niciunul din obiceiurile urate care se faceau inaintea voastra, ca sa nu va spurcati cu ele. Eu Sunt Domnul Dumnezeul vostru".

Multe lucruri pe care le facem, devin obiceiuri in viata noastra.
Putem fi "cantariti" dupa obiceiurile pe care le avem.Mai mult de-atat; Domnul ne spune ca ne putem "spurca" cu obiceiurile rele.
O parte din aceste obiceiuri ne e redata in capitolul urmator, 19:a fura, a minti, a insela, a jura stramb, a vorbi de rau,a nu da cui ii datorezi ceva, a umbla cu barfeli, a ura, a te razbuna, a-ti sapa slove pe piele[tatuaje].
Acestea sunt obiceiurile canaanitilor.
Vi se par cunoscute?
Desi canaanitii au trait acum cateva mii de ani, obiceiurile lor sunt obiceiurile societatii de azi, in care traim noi.Si inca, la lista lor se mai pot adauga altele, si mai urate.
Dar noua, crestinilor, copiilor lui Dumnezeu, El ne spune si azi, ca odinioara, evreilor:" fiti sfinti, caci Eu sunt sfant, Eu, Domnul Dumnezeul Vostru".-Leviticul, 19:1.
De ce? Din acelasi motiv; "sa nu va spurcati cu niciunul din aceste lucruri, caci toate sunt numite "spurcaciuni" in versetele 24,25,26,29 din capitolul 18.
Obiceiurile rele sunt molipsitoare, se "agata" de noi , ca si scaietii, cand mergi prin iarba. Dar Domnul vrea sa le "smulgem"din viata noastra si sa le "ardem"in focul sfinteniei Lui.
El doreste sa ne facem "obiceiuri sfinte".
In exod 12 :25, Domnul porunceste poporului : ’Cand veti intra in tara, pe care v-o va da Domnul, dupa fagaduinta Lui, sa tineti acest obicei sfant."
Care era acest obicei sfant? Era praznuirea Pastelui, a zilei in care intaii nascuti au fost salvati datorita sangelui "mielului fara cusur".
Si noi sa ne facem obiceiul sfant de a ne aminti ca am fost iertati in sangele Domnului Isus si nu se cade sa mai avem obiceiuri urate.
A fost platita prea scump salvarea noastra, n-o putem murdari...
Sfintirea e un proces continuu, de aceea in Levitic 11:44se spune:
"voi sa va sfintiti, si fiti sfinti, caci Eu sunt sfant", deci sa ne sfintim cu fiecare zi mai mult, facandu-ne mai multe obiceiuri sfinte.
Si ca sa le pastram, nu trebuie sa avem partasie cu oamenii care au obiceiuri urate.-1 Corinteni 15:33
"Nu va inselati:tovarasiile rele strica obiceiurile bune",
iar in Proverbe 13:20 "Cine umbla cu inteleptii se face intelept, dar cui ii place sa se insoteasca cu nebunii o duce rau."

Domnul Isus, Mantuitorul nostru, avea "obiceiuri sfinte";
Luca 22:39 "Dupa ce a iesit afara, s-a dus, ca de obicei, in muntele Maslinilor.Ucenicii Lui au mers dupa El.Cand a ajuns la locul acela, le-a zis; rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita".
Ce au facut ucenicii? Au mers dupa El.sa mergem si noi dupa El, cand "iesim afara".

O sora, fiind tare ocupata cu serviciul, cu copiii, cu treburile casei, nu avea prea mult timp pentru rugaciune. Dar isi facuse un obicei:cand iesea dimineata, din casa, ducea unul din copii la gradinita, pe celalalt la scoala, apoi se indrepta grabita spre serviciu. Dar in acest timp, ea se ruga si pe masura ce mergea, rugaciunea ei devenea tot mai fierbinte.
In drumul ei spre serviciu, trecea pe sub crengile unor castani batrani; aici rugaciunea trecea de orice bariere, parca cerul se deschidea deasupra ei si rugaciunea zbura direct catre cer, iar ea era imediat incurajata ,capata putere pentru intreaga zi ,oricat de grea ar fi fost, oricat de multe probleme ar fi avut. Au trecut asa cateva zeci de ani...
Acum nu mai merge la serviciu, dar m-a intrebat: "mai sunt castanii aia batrani"?
I-am raspuns ca da si s-a bucurat... apoi mi-a spus de obiceiul ei sfant.
OBICEIURILE SFINTE NU SE PIERD NICIODATA, ELE DEVIN AMINTIRI SFINTE.
Tot in Luca, la capitolul 4:16, citim despre un alt obicei sfant al Domnului Isus:
"A venit in Nazaret, unde fusese crescut.si, dupa obiceiul sau, in ziua Sabatului, a intrat in Sinagoga. S-a sculat sa citeasca."
Noi ce obiceiuri avem in ziua Domnului?Mergem la casa Lui?
"Ne sculam" sa citim, ori sa cantam, sa-I aducem slava?
Cititul scripturii trebuie sa fie cel mai mare "obicei" al nostru, pentru ca este si cel mai folositor. Mai ales daca avem copii,sa citim impreuna cu ei.Acest obicei ne va face bine si noua, dar va ramane si in amintirea lor, chiar si atunci cand noi nu vom mai fi.
Imi amintesc cu mare drag de serile cand, mama impreuna cu noi, fetele, lucram[coseam impleteam, crosetam] iar tata ne citea din Biblie.
Povestirile despre Ilie, Elisei, Samuel Daniel...le citesc si acum, dar nu pot uita cat de fascinata eram de credinciosia lor si-mi ziceam in gandul meu de copil: "asa voi face si eu". Ajuta-ma , Doamne!
Obiceiul se transmite dintr-o generatie in alta .
Asa ne indeamna si in Exod 12:25:
"cand veti intra in tara , pe care v-o va da Domnul, dupa fagaduinta Lui, sa tineti acest obicei sfant."
Si despre altii ni se spune ca aveau obiceiuri sfinte;
- Iov 1:5 "Dupa ce treceau zilele de ospat, Iov chema si sfintea pe fiii sai : se scula disdedimineata si aducea pentru fiecare din ei cate o ardere de tot. Caci zicea Iov: Poate ca fiii mei au pacatuit si au suparat pe Dumnezeu in inima lor. Asa avea Iov obicei sa faca."
Facem si noi lucrul acesta? Ne rugam pentru cei dragi? Ii indemnam la o viata de sfintire?
- Faptele Ap. 1:13, 14 "Cand au ajuns acasa, s-au suit in odaia de sus, unde stateau de obicei. ..Toti acestia staruiau in rugaciune si in cereri, impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Isus si cu fratii Lui."
Sa fim si noi printre cei din "odaia de sus", sa staruim si noi, ca si ucenicii, in rugaciuni si cereri.
-Faptele Ap. 17:2 "Pavel, dupa obiceiul sau, a intrat in sinagoga. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, dovedind si lamurind , ca Hristosul trebuia sa patimeasca si sa invieze din morti. Si acest Isus, pe care vi-l vestesc eu, este Hristosul."
Noi avem obiceiul sa vorbim din Scripturi? Vestim ca Isus este Hristosul, care ne mantuieste?

Un frate batran, inainte de a pleca la Domnul, era tare bolnav.
Fiica lui, care il ingrijea, nu voia sa-l oboseasca, asa ca l-a intrebat daca vrea sa-I mai vorbeasca, ori sa-l lase linistit.
El i-a raspuns: "daca vorbim din Cuvant, sa vorbim, dar daca nu, mai bine sa tacem."
Ce lectie frumoasa!
Sunt atatea vorbe nefolositoare in lumea asta, incat e mai bine sa tacem, decat sa vorbim, stiind ca "vom da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vom fi rostit."-Matei 12:36.

Ajuta-mi , Doamne, si ajuta-ne tuturor, sa ne facem OBICEIURI SFINTE SI SA PASTRAM AMINTIRI SFINTE!
Amin.