Capitolul 3

            3:1-2 “Fiule, nu uita învăţăturile mele şi păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace.”

Ni se spune aici să nu uităm ceea ce am învăţat în mersul nostru împreună cu Domnul de-a lungul anilor. Dar oare cum putem uita? Se întâmplă de multe ori că omul nu mai vrea să-şi amintească cum e bine, se face că uită ca să-şi scuze păcatul, sau altădată uităm o deprindere, o îndemânare atunci când nu o mai practicăm, nu o mai folosim decât foarte rar. Aici sensul de a nu uita este mai degrabă de a nu fi indiferenţi la voia lui D-zeu. În special, oamenii sunt indiferenţi la voia lui D-zeu atunci când ceva nu este convenabil pentru ei, nu place firii lor păcătoase. D-zeu promite aici lungirea vieţii pentru cei ce ascultă de El cât şi multă pace în suflet. Multora dintre cei ce n-au ascultat de D-zeu ci şi-au distrus sănătatea prin ţigări, băutură sau droguri, le vine vremea să plătească bani grei la doctori şi tot degeaba, căci mor înainte de vreme uneori, din cauza bolilor provocate de aceste vicii. Şi la drept vorbind, dacă cineva are pace în suflet, oare mai are nevoie de altceva ca să fie fericit ? 

            3:3-4 “Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale. Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.”

Aici ni se spune să nu ne părăsească bunătatea şi credincioşia ci să ne amintim tot mereu că noi trebuie să fim buni unii cu alţii, credincioşi unii altora şi lui D-zeu. Aceasta trebuie să ne-o întipărim în inima noastră pentru toată viaţa. Mulţi oameni necredincioşi spun că în lumea această nu poţi fi puternic dacă eşti bun. Dar un om care-l iubeşte pe D-zeu nu are ca scop de a fi puternic în sensul lumii acesteia, pentru că adevărata putere vine de la D-zeu şi ea nu se măsoară în bani, ranguri, sau alte lucruri materiale. Daniel care era la curtea împăratului ca şi sclav, s-ar putea spune că era o persoană total neînsemnată, fără nicio putere, dar într-o împrejurare, după ce D-zeu îi descoperă lui Daniel visul pe care l-a visat într-o noapte împăratul, acesta se închină înaintea lui Daniel şi recunoaşte că toată puterea dată atât împăratului cât şi omului de rând vine de sus, de la adevăratul D-zeu, că El face istoria, că El decide soarta unui război şi că El pedepseşte atât un popor cât şi un om pentru păcatele lor. D-zeu are toată puterea în cer şi pe pământ. Nu întotdeauna reuşim să fim destul de buni dar un om credincios trebuie să aibă în adâncul inimii lui dorinţa de a fi de ajutor altora atunci când se poate. De obicei, atunci când oamenii îşi au problemele lor, necazurile lor, le vine greu să-i  ajute pe alţii, că “dacă i-a murit capra lui să moară şi a vecinului”. Cum să-i meargă altuia mai bine! Dar un om cu înţelepciune îşi aminteşte că acesta nu-i un gând bun ci unul rău. Apoi bunătatea şi credincioşie nu trebuie să fie de formă, cu făţărnicie ci cu sinceritate. De asemenea, bunătatea nu trebuie să ne facă să fim naivi, să credem orice ne spune cineva, chiar dacă uneori dăm voie să profite unii de bunătatea noastră. Poate aşa se vor trezi, îşi vor vedea rodul faptelor lor şi vor înţelege că n-au făcut bine. Însă aşa cum spunea marele evanghelist Spurgeon “Nu fi numai miere că te mănâncă viespii dar nu fi nici numai oţet că nu te mai mănâncă nimeni ”.

Aici ni se mai spune că prin bunătate vom avea trecere înaintea oamenilor şi a lui D-zeu şi ni se va vindeca mintea care a fost îmbolnăvită de păcat. Iosif nu a uitat să fie bun nici atunci când era în puşcărie pe nedrept,  (nu-i uşor să fii bun când eşti nedreptăţit !) iar lucrul acesta a făcut ca să fie apreciat de mai marele temniţei şi să-l pună responsabil peste împărţirea hranei tuturor celor din temniţă. Iar aceasta nu-i chiar nimic într-o puşcărie unde nu era mâncare din belşug.

            3:5-8 “Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul şi abate-te de la rău! Aceasta va aduce sănătate trupului tău şi răcorire oaselor tale.”

Este uşor să te încrezi în D-zeu când toate îţi merg bine, când eşti sănătos, când ai serviciu, când îţi merge afacerea şi câştigi mai mult decât te-ai gândit, dar este mai greu când cerul este înnourat şi lucrurile nu merg bine. Versetul acesta nu ne spune că nu trebuie să ne folosim mintea atunci când trebuie să luăm o decizie, să judecăm un lucru, ci înseamnă să punem mai presus de judecata şi dorinţa noastră voia lui D-zeu şi să avem încredere în ea. Mai poate fi înţeles şi să nu ne bazăm pe deşteptăciunea noastră, pe şmecheriile noastre ci să credem că sfatul Lui este mai bun. A-L recunoaşte în căile noastre înseamnă, pe de o parte, că D-zeu vrea şi poate să se implice în problemele noastre să ne ajute, şi pe de altă parte, înseamnă că noi trebuie să-L cerem, să-L chemăm să ne ajute. În  cazul acesta El ne va netezi cărările, El va bate la unele uşi în locul nostru, El le va deschide, El va închide altele mai puţin potrivite pentru noi şi El îi va înlătura pe cei ce ne împiedică drumul pe nedrept.

Apoi ni se mai spune că nu suntem numai noi singurii şi cei mai înţelepţi din lumea aceasta, mai sunt şi alţii care judecă iar mai presus de toţi judecă D-zeu. Atunci când asculţi de sfatul Lui dormi mai liniştit, pentru că ştii că El ştie ce face iar aceasta aduce sănătate trupului şi sufletului tău.

            3:9-10 “Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug şi teascurile tale vor geme de must.”

Atunci când dăm ceva în numele lui Isus îl cinstim pe D-zeu. Zgârcenia nu este plăcută lui D-zeu pentru că nu este din El ci din Cel Rău. Aici ni se spune să dăm din primele roade, adică să punem pe primul loc partea lui D-zeu şi apoi partea noastră. Lucrul acesta este însoţit de promisiunea lui D-zeu de a ne înmulţi grâul şi mustul, adică de a ne da mai mult decât am avut până acum. D-zeu iubeşte dărnicia şi pe omul darnic. În primele zile ale Creştinismului, unii credincioşi mergeau până acolo că-şi vindeau ogoarele sau o parte din avere şi dădeau banii să fie împărţiţi la cei ce duceau lipsă. Dragostea aceasta a lor nu a rămas nerăsplătită.

            3:11-12 “Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului şi nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!”

D-zeu se comportă cu cei care-l caută pe El ca şi un tată cu copiii lui. Uneori copiii au nevoie să fie certaţi, să fie mustraţi ca să nu mai facă acele lucruri rele. Nu-i nimic anormal ca un copil să fie certat de părinţii lui şi vai de copilul pe care nu-l ceartă părinţii. Sigur că sunt copii pentru care este suficientă o mică mustrare prin vorbă, dar pentru alţii trebuie să fie folosită nuiaua. La fel se comportă şi D-zeu cu noi iar noi trebuie să înţelegem că dacă este ceva prin care D-zeu ne-a pedepsit, să nu ne întristăm mai mult decât este normal şi dacă am pierdut ceva sau pe cineva, El poate să-l înlocuiască.

            3:13-18 “Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere! Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului şi venitul adus de ea este mai de preţ decît aurul; ea este mai de preţ decît mărgăritarele şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă. Căile ei sunt nişte căi plăcute şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi.”

Versetele acestea despre înţelepciune urmează aici după ceea ce-am spus mai sus despre mustrările Domnului şi sunt în legătură cu acestea, în sensul că omul care pricepe de ce a fost mustrat primeşte înţelepciune şi devine priceput în ceea ce este bine. Valoarea acestei înţelepciuni este mai mare decât argintul şi aurul şi  nicio comoară nu se poate asemăna cu ea. La prima vedere ni se pare că Solomon exagerează aici dar dacă ne gândim că prin acceptarea mustrării lui D-zeu putem ajunge moştenitori ai vieţii veşnice, înţelegem că nu este nimic exagerat. Chiar şi pe pământ viaţa este mai lungă şi mai sănătoasă pentru cel care primeşte înţelepciunea prin mustrarea Domnului. Modul în care trăieşte cel înţelept este unul plăcut şi paşnic şi mulţi ar dori să fie în preajma lui, să fie prieten cu el. Înţelepciunea aceasta dă viaţă în sufletul celui ce o are. Atunci când mulţi sunt gata să renunţe, el mai are energie, mai are viaţă să continue şi să sfârşeacă lucrul acela bun. În final, rezultatul înţelepciunii primite prin mustrarea Domnului duce la fericire, ceea ce toţi oameni caută dar mulţi nu găsesc deoarece dispreţuiesc mustrarea lui D-zeu.

            3:19-20 „Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul şi prin pricepere a întărit El cerurile; prin ştiinţa Lui s-au deschis Adâncurile şi strecoară norii roua.”

Aici ni se arată ce lucruri mari a făcut D-zeu prin înţelepciunea Sa, tot pentru ca noi să vedem valoarea înţelepciunii lui D-zeu şi să fim convinşi că e mai valoroasă decât tot aurul din băncile lumii. De asemenea, vedem aici măreţia lui D-zeu şi înţelegem că lucrurile Lui, lumea de jos şi cosmosul de sus sunt făcute cu minte, cu judecată, cu înţelepciune şi nu e nimic haotic, ci toate îşi urmează legile lor după cum li le-a trasat Creatorul. Când ne gândim la câte vietăţi sunt pe întreg pământul, când ne gândim la minunile atomului minuscul şi ale  universului incomensurabil, nu putem decât să ne uimim în faţa puterii lui D-zeu şi a înţelepciunii Lui şi încă toate acestea nu sunt decât puţin în comparaţie cu lumea spirituală de dincolo de mormânt, despre care cunoaştem doar parţial.

            3:21-26 “Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa! Căci ele vor fi viaţa sufletului tău, şi podoaba gâtului tău. Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni. Când te vei culca, vei fi fără teamă şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce. Nu te teme nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi; căci Domnul va fi nădejdea ta şi El îţi va păzi piciorul de cădere.”

Învăţăturile lui D-zeu sunt viaţă pentru cel care le primeşte în sufletul lui. Ele aduc viaţă acolo unde cresc, chiar dacă aceasta nu se vede peste noapte, însă privind în urmă vei vedea schimbări bune în viaţa ta, vei vedea de câte capcane te-au păzit învăţăturile Lui D-zeu, capcane în care alţii şi acuma zac prinşi şi nu fac niciun progress. Uneori chiar un mic sfat al Domnului te-a salvat din grele încurcături şi ai putut merge mai departe cu încredere pe drumul tău căci ştiai că nu eşti vinovat de acuzele celor nechibzuiţi şi răi. Somnul, deşi o vreme ţi-a fost agitat, ţi-a revenit la normal şi odihna trupului îţi aduce vindecare atât pentru trup cât  şi pentru suflet. Ziua auzi tot felul de veşti, că a început un război acolo, că dincolo au fost valuri ce au îngropat mii de oameni, că se scumpesc locuinţele şi salariile nu cresc, că sunt bombe atomice ce pot distruge de câteva ori pământul, că apar alte boli fără leac şi aşa mai departe, dar cu toate acestea tu te încrezi în D-zeu şi ştii că istoria nu este în mâna oamenilor ci în mâna lui D-zeu şi nu se întâmplă nimic fără voia Lui şi astfel te odihneşti în El căci El te poate păzi.

            3:27-28 “Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi să o faci. Nu zice aproapelui tău: Du-te şi vino iarăş; îţi voi da mâine! când ai de unde să dai.”

Trebuie să fim atenţi la nevoile celor din jur şi atunci când putem să facem un bine să nu lăsăm ca răutatea să ne împiedice să-l facem. Nu ni se cere să facem un bine atunci când este imposibil ci atunci când ne este la îndemână şi când doar răutatea sau nepăsarea ne împiedică să nu-l facem. E adevărat că sunt oameni profitori şi nu-i normal să lăsăm pe alţii să profite de noi prea mult (deşi uneori îi lăsăm să vedem până unde vor să meargă sau uneori doar nouă ni se pare că unii vor să profite de noi). Răutatea se vede atunci când, deşi poţi să-l ajuţi pe cineva când îţi cere, totuşi îl amâi doar ca să-i araţi că fără de tine nu s-ar prea putea descurca şi că acum îl ai la mână şi-i araţi că el are nevoie de tine şi nu tu de el. Sau nu că-l amâi doar pentru mâine ci pe săptămâna viitoare, luna viitoare sau anul viitor. Acest gest nu-i plăcut lui D-zeu şi va veni vremea când şi ţie ţi se va face la fel.

            3:29-30 “Nu gândi rău împotriva aproapelui tău, când locuieşte liniştit lângă tine. Nu te certa fără pricină cu cineva când nu ţi-a făcut nici un rău.”

Se întâmplă că invidia orbeşte ochii omului şi apoi se ceartă cu cel de lângă el pentru lucruri aproape de nimic, caută doar motiv de ceartă şi scandal, dar la baza dorinţei de ceartă nu-i altceva decât invidia şi gelozia că celuilalt îi merge mai bine decât lui sau ca să-l apese şi să-l sperie ca nu cumva să se ridice şi să-i meargă mai bine decât lui. Lucrul acesta nu-i plăcut Domnului şi nici oamenilor şi nu numai D-zeu vede lucrul acesta ci şi oamenii. Noi ca şi urmaşi ai Domnului Isus trebuie, atât cât atârnă de noi, să trăim în pace cu toţi oamenii şi să nu avem gânduri rele de ceartă faţă de cei cărora le merge mai bine decât nouă.

            3:31-32 “Nu pizmui pe omul asupritor şi nu alege niciuna din căile lui! Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană.”

De multe ori omul care asupreşte pe altul, care se comportă fără scrupule, ajunge mai bogat decât cel onest şi atunci apare ispita de a-l invidia şi de-a te comporta ca şi el ca să devii şi tu la fel, dar aici Solomon ne spune să nu-l pizmuim şi să nu facem ca şi el, căci D-zeu urăşte pe astfel de oameni care n-au nicio milă de alţii când e vorba să-şi atingă scopurile. D-zeu nu este prietenul lor pentru că niciodată nu i-a interesat voia Lui ci doar să-şi satisfacă orgoliul şi mândria lor. Se poate să le meargă multă vreme bine dar în faţa morţii ei n-au nicio speranţă, mor fără Dumnezeul adevărat. E mare pericol când locuieşti lângă un om asupritor (de exemplu când ai un şef de felul acesta) să te obişnuieşti cu stilul lui rău şi să faci şi tu la fel cu alţii sau cu subalternii tăi. Trebuie să ai mare grijă iar uneori dacă nu se mai poate, mai bine caută-ţi un alt loc de muncă.

            3:33 „Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvintează.”

D-zeu are grijă să pedepsească pe oamenii care fac rău şi nu se pocăiesc sub nicio formă de păcatele lor. De multe ori, tocmai când le merge mai bine oamenilor indiferenţi faţă de D-zeu, atunci vine blestemul şi pedeapsa lui D-zeu asupra lor, pentru că nu au iubit binele ci răul şi au făcut pe mulţi alţii să păcătuiască. D-zeu binecuvântează şi ajută însă pe cei buni şi iubitori de adevăr, care de multe ori s-au lăsat pe ei înşişi să piardă ca să fie pace. Şi cel neprihănit poate avea căderile lui dar D-zeu îi aduce ajutor, se ridică şi merge mai departe.

            3:34 “Când are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har.”

Este o categorie de oameni cărora tare le place să râdă, să-şi bată joc de alţii şi să-i facă să păcătuiască. Cu aceşti oameni D-zeu promite că o să facă la fel, ca să vadă şi ei cum s-au simţit alţii când ei au făcut aşa cu ei. D-zeu este drept şi dă omului după cum merită. Dacă cineva îşi bate joc de D-zeu va veni vremea când şi D-zeu îşi va bate joc de el. Proorocii şi învăţătorii lui Baal care duseseră poporul în rătăcire mulţi ani, de multe ori şi-au bătut joc de D-zeul lui Ilie, de adevăratul D-zeu al lui Israel dar a venit vremea când şi D-zeu şi-a bătut joc de ei şi au pierit cu toţii loviţi de sabie, însă lui Ilie D-zeu i-a dat har şi l-a ajutat să iasă din peştera unde se ascunsese de femeia aceea stricată, împărăteasa Izabela.

            3:35 “Înţelepţii vor moşteni slava, dar partea celor nebuni este ruşinea.”          

Omul care primeşte înţelepciunea lui D-zeu în inima lui şi se întoarce la D-zeu, are asigurat viitorul, are o moştenire care-l aşteaptă să o ia în stăpânire. Şi care om nu s-ar bucura să audă că peste 2 sau 5 ani are să primească o moştenire de 1 milion de euro, de exemplu ? Dar moştenirea celor credincioşi este cu mult mai mare şi este veşnică, în timp ce orice moştenire de pe pământ este doar pentru câţiva ani, până la moarte. Dar şi cei nebuni, care nu-şi recunosc niciodată păcatele şi nu se lasă de ele, au o moştenire şi un viitor, şi anume ruşinea. D-zeu să ne păzească!

Concluzii:

• Sfaturile lui D-zeu lungesc anii vieţii;
• Bunătatea şi credincioşia vindecă mintea îmbolnăvită de păcat;
• Cinsteşte pe Domnul din banii tăi şi El îţi va purta de grijă;
• D-zeu mustră şi pedepseşte pe cel pe care-l iubeşte;
• Învăţăturile lui D-zeu sunt mai valoroase decât mult aur;
• Nu-l amâna pentru mâine pe cel ce are nevoie de ajutorul tău astăzi.