Capitolul 4

            4:1-4 “Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată...; căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădaţi învăţătura mea... când eram fiu la tatăl meu... el mă învăţa atunci şi-mi zicea:Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele şi vei trăi!”

Capitolul 4 începe prin a arăta valoarea sfaturilor bune pe care le dă un tată credincios. Valoarea lor este aşa de mare încât prin ascultarea de ele vei trăi şi nu vei muri înainte de vreme şi chiar mai mult, prin ele vei intra în viaţa veşnică. Un tată credincios a trecut prin ispitele prin care trece cel tânăr şi îl poate ajuta să nu cadă în încercările tinereţii. El îţi vorbeşte de femeia necinstită că şi el a avut de-a face cu ea. Aici Solomon spune că şi el a fost la rândul lui învăţat de tatăl său şi că acesta este mersul normal al lucrurilor, o generaţie credincioasă să înveţe generaţia care vine după ea care este calea vieţii şi cum să evite capcanele Celui Rău. De obicei capcanele folosite de Diavolul sunt aceleaşi în fiecare generaţie, uneori însă îmbrăcate diferit. Aici ni se spune să nu lepădăm învăţătura bună, pentru că oamenii fac orice uneori numai să-şi satisfacă poftele. De multe ori satisfacerea unei pofte este mai plăcută decât o învăţătură bună care ţi se pare că nu te ajută, dar la urmă se vede că era mai bine să fi ascultat de sfatul bun, căci gustul păcatului este amar la urmă chiar dacă a fost dulce cândva. Sfaturile bune trebuiesc păzite bine căci sunt mulţi hoţi. Unii dintre ei sunt colegii de lucru sau de şcoală care prin faptul că glumesc, te laudă sau din contră râd de tine, ei de fapt vor să-ţi fure învăţătura bună de acasă, să te jăfuiască de principiile bune pe care le ai. Ei fac lucrul acesta din neştiinţă sau cu bună ştiinţă ca să te atragă pe calea lor stricată. Şi după ce începi să mergi, greu mai scapi de ei, că o să-ţi spună că de acum încolo eşti ca ei odată ce te-ai murdărit cu păcatele lor. Dar tu să-i laşi în pace şi să le spui că D-zeu uită toate greşelile celor ce se pocăiesc de păcatele lor şi să nu mai mergi cu ei.

            4:5-11 “Dobândeşte înţelepciune... N-o părăsi şi ea te va păzi; iubeşte-o şi te va ocroti! Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea şi cu tot ce ai, dobândeşte priceperea. Înalţă-o şi ea te va înălţa... Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută... şi anii vieţii tale se vor înmulţi. Eu îţi arăt calea înţelepciunii...”

Din nou Solomon ne spune aici să căutăm înţelepciunea cu orice preţ. Este nevoie de a plăti un preţ pentru înţelepciune dar aceasta este o investiţie de lungă durată şi merită efortul. Uneori oamenii se întreabă de ce nu i-a păzit D-zeu când li se întâmplă vreo nenorocire, dar ar fi bine să se întrebe dacă era locul lor acolo când s-a întâmplat acel lucru. De curând citeam despre un tânăr care de ziua lui de naştere şi-a invitat mai mulţi prieteni şi s-au dus la discotecă. Acolo, în aburii de băutură, din cauza unor fete se pare, au ajuns să se bată şi băiatul acesta a primit o lovitură şi nu s-a mai ridicat iar după trei zile era în mormânt. Alţi tineri vor plăti cu anii frumoşi ai tinereţii în puşcărie pentru prostia lor de o seară. Nu era locul lor acolo în aburii de băutură şi în ritmul de dans.

            Aici ni se spune că, cu tot ce avem să dobândim înţelepciunea lui D-zeu, să ne dăm toată silinţa, să o înălţăm şi atunci ea ne va înălţa. Ce înseamnă să o înălţăm ? Atunci când cineva vorbeşte bine şi-l îndeamnă pe altcineva la pocăinţă, la lucruri sfinte, tu trebuie să-l susţii, să înalţi şi tu adevărul nu să-ţi baţi joc de calea lui D-zeu. Dar mai înseamnă şi să-l înălţăm pe D-zeu în viaţa noastră prin vorbirea şi prin faptele noastre. Anii vieţii noastre se vor înmulţi dacă vom face astfel căci lui D-zeu îi va plăcea roadele noastre.

            4:12-13 “Când vei umbla, pasul nu-ţi va fi stânjenit; şi cînd vei alerga, nu te vei poticni. Ţine învăţătura, n-o lăsa din mână; păstrează-o, căci ea este viaţa ta.”

Dacă am găsit înţelepciunea şi am ascultat de ea atunci mersul nostru în viaţă nu este încurcat de tot felul de lucruri şi putem să fim liniştiţi. Atunci când va trebui să fugim să prindem un lucru, o slujbă, nu vom traşi înapoi de niciun lanţ pentru că faptele noastre au fost făcute în lumină. Tânărul Esau era gata să primească binecuvântarea tatălui său Isaac, dar pentru că în urmă cu câţiva ani dispreţuise dreptul său de întâi născut vânzându-l pe un blid de linte, şi pentru că nu ceruse sfatul părinţilor săi ci se căsătorise cu fete necredincioase, fapt care a adus multă amărăciune familiei sale-pentru că aceste femei aveau obiceiuri păgâne- a venit vremea ca binecuvântarea să fie dată fratelui său Iacov iar Esau a plâns. Din nou ni se spune aici că învăţătura lui D-zeu este la fel de valoroasă ca şi viaţa. Oare câtă valoare are ea pentru tine ?

            4:14-19 “Nu intra pe cărarea celor răi şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi! Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o şi treci înainte! Căci ei nu dorm, dacă n-au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă; căci ei mănâncă pâne nelegiuită şi beau vin stors cu sila. Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunerecul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.”

Cei răi au o cale a lor şi singurul lor interes este distracţia şi câştigul lor sau al familiei lor şi nu-i interesează căile prin care ajung la acestea, dacă ar putea ar da şi legi care să le apere interesul nelegiut numai să câştige cât mai mult şi nu contează câţi pierd sau mor în urma lor. Dacă îţi vor spune că eşti prost dacă nu mergi cu ei, nu căuta să le dovedeşti că eşti deştept, lasă-i în pace, unii vor pricepe mai târziu, alţii niciodată. Găseşte-ţi prieteni care-l iubesc pe D-zeu, care lucrează cinstit şi ocoleşte în vreun fel calea celor fără frică de D-zeu. Aici ni se spune despre această categorie de oameni care n-au somn dacă nu fac ceva rău, tot timpul se gândesc numai cum să înşele. Dacă lucrează într-o fabrică se gândesc cum să fure cât mai mult, şi-şi bagă mâna până la umăr în sac nu doar două degete. Dacă sunt într-o funcţie de conducere, şi numai ei ştiu câtă mită au dat până au ajuns acolo, atunci e timpul, zic ei, să-şi scoată banii pe care i-au dat şi storc bani şi foloase necuvenite de la alţii fără măsură. Au ei suficiente metode să-ţi arate că sunt nemulţumiţi până nu le dai partea lor. Nu te obişnui cu astfel de practici, chiar dacă trăieşti toată ziua lângă astfel de oameni şi te vor îndemna şi pe tine să iei, ca să-ţi arate că nici tu nu eşti mai sfânt. Vine vremea pedepsei pentru cei ce storc cu sila ceea ce nu merită, şi chiar dacă scapă de oameni, că ştie să-i ungă pe toţi, de D-zeu nu scapă, şi când pedepseşte D-zeu nimeni nu-i mai poate ajuta. Calea acestor oameni este ca noaptea cea mai întunecată. Şi ce rău este să mergi pe întuneric când nu vezi nimic, poţi să cazi în tot felul de gropi şi să fii jefuit de tâlhari. Şi sunt mulţi tâlhari care-i jefuiesc pe oameni de bunătate, adevăr şi sinceritate şi-i lasă goi, însă plini de mândrie şi răutate. Nu la fel este calea oamenilor neprihăniţi, ea este ca şi lumina zilei. Şi ce bună-i lumina! Vezi pe unde mergi, te bucuri de ceea ce vezi, de peisajele frumoase din jurul tău şi observi orice groapă.

            4:20-22 “Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.”

Deci nu fi indiferent la bunele sfaturi ale lui D-zeu ci apleacă-ţi urechea să auzi mai bine, adică caută acele locuri unde poţi auzi mai mult şi mai clar despre D-zeu, citeşte Biblia şi caută să o înţelegi. Orice om sincer poate să înţeleagă lucrurile esenţiale din Biblie. Păstrează în adâncul inimii tale poruncile Lui, adică ascunse bine în cămara sufletului tău ca să ai ce să scoţi şi să dai de mâncare sufletului tău. Astfel sufletul tău va trăi iar aceasta va aduce sănătate şi pentru trup.

            4:23 “ Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.”

Într-o lume cu atâtea influenţe, cu atâtea ştiri, cu atâtea tulburări este greu uneori să-ţi păzeşti inima şi totuşi Solomon ne spune aici că acesta este un lucru foarte important. Inima la care se referă deseori Biblia nu se referă la inima de carne din pieptul cuiva, ci se referă la centrul gândirii, principiilor de viaţă, sentimentelor şi emoţiilor noastre. Gândirea noastră este centrul vieţii şi de aici pot veni toate binecuvântările sau relele din viaţă. După cum gândim azi aşa vom trăi mâine. Un gând dă naştere la o faptă, o faptă dă naştere la un obicei iar obiceiurile noastre ne determină destinul veşnic, lângă D-zeu sau departe de El în iad. Omenii de multe ori spun că sunt liberi, că fac ceea ce vor să facă, că gândesc ceea ce vor să gândească dar de fapt omul este slujitorul duhului, ideii, gândului pe care l-a primit în mintea lui, pe care-l crede şi pe care-l prezintă şi altora. Orice om slujeşte gândului, spiritului, ideii pe care o crede şi o vorbeşte sau sentimentului care-l îndeamnă să facă un lucru. Omul este făcut să slujească şi ferice de omul care slujeşte gândului bun căci gândul bun vine de la D-zeu. Nu este nimic anormal în ideea că trebuie să slujim, căci D-zeu însuşi este cel mai mare slujitor, dând viaţă şi apoi hrană tuturor. Deci îndemnul de aici este să fim cu mare grijă ce lăsăm să intre în gândirea noastră. De multe ori un gând rău intră în viaţa noastră când glumim sau râdem la glumele nepotrivite ale altora, când cineva râde de noi cu scopul să ne ruşinăm de învăţăturile lui D-zeu, când ducem lipsă de ceva, când ascultăm o muzică neînchinată lui D-zeu care îndeamnă direct sau indirect la păcat, când cineva se uită la un film în aparenţă nevinovat dar cu multe îndemnuri la păcat (ca să nu mai vorbim de cele porcoase), când prietenul tău bineintenţionat, dar rătăcit şi el, îţi dă un sfat greşit şi în multe alte cazuri. Dar când în inimă primim un gând bun atunci gândul rău trebuie să plece, căci lumina nu poate locui la un loc cu întunericul. De exemplu, dacă primeşti în inimă gândul dărniciei atunci gândul zgârceniei pleacă, deşi de multe ori nu prea departe şi tu îţi dai seama de aceasta. Dacă primeşti gândul că poţi trăi fără să guşti băutura alcoolică, atunci gândul beţiei pleacă, chiar dacă va reîncerca să revină. Însă dacă nu-l vei mai primi, el va veni tot mai rar. La fel este cu orice alt gând rău.

Inima este ca un izvor de apă. Depinde deci ce apă izvorăşte din ea, bună sau rea, murdară sau curată, după cum gândul primit este bun sau rău. Ce apă dai tu să bea celor de lângă tine ? Să mintă sau să iubească adevărul ? Să umble pe căi cu cei stricaţi şi desfrânaţi sau să iubească cinstea şi sinceritatea ?  Dacă dai apă bună vei fi iubit de D-zeu. Din acest verset s-ar putea scrie mult mai mult, dar ne oprim aici.

            4:24 „Izgoneşte neadevărul din gura ta; şi depărtează viclenia de pe buzele tale! ”

Aici ni se spune să alungăm minciuna din viaţa noastră. Cea mai mare minciună în care trăiesc oamenii este aceea când spun că eşti bine fără să te pocăieşti, fără să-l primeşti pe Isus ca Domn şi Mântuitor în viaţa ta şi că nu doar Isus este calea spre salvarea sufletului. În această mare minciună zac milioane de oameni de pe pământ. Mai sunt şi alte minciuni mai mici care îi conduc pe oameni la diverse complicaţii. Viclenia este soră cu minciuna şi mulţi sunt cei care se folosesc de ea. Viclenia se furişează pe nevăzute în inima omului şi nici nu-ţi dai seama cât eşti de nesincer uneori. Alte ori îţi dai seama, dar zici că eşti deştept şi nu viclean, însă D-zeu face bine diferenţa şi de multe ori şi oamenii. Această boală a vicleniei se întâlneşte uneori şi la cei care au pornit pe calea către cer şi de multe ori din cauza aceasta Calea Domnului este vorbită de rău. D-zeu însă promite să îi ajute să se vindece şi să se curăţească de aceste vulpi pe cei care-i cer ajutorul.

            4:25 „Ochii tăi să privească drept şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta. Cărarea pe care mergi să fie netedă şi toate căile tale să fie hotărâte: nu te abate nici la dreapta nici la stânga şi fereşte-te de rău.”

A privi drept înseamnă aici a nu umbla cu ascunzişuri, cu viclenii şi răutăţi. Aceasta nu înseamnă însă să arăţi tuturor trecătorilor hainele (faptele) tale murdare, să le atârni la geamul de la stradă să le vadă toţi trecătorii ca să le spui tuturor cât eşti tu de sincer, ci o haină murdară trebuie spălată după care o poţi purta din nou în linişte, fără să-ţi fie ruşine de ceva sau să-ţi mai aminteşti că a fost murdară. Apoi ni se spune să avem căi netede, nu să punem tot felul de capcane pentru alţii, ca nu cumva să cădem noi în ele, ci să fim bine intenţionaţi. De asemenea, trebuie să fim hotărâţi în ascultarea noastră de Domnul cât şi în mersul nostru pe acest pământ. Trebuie însă să lăsăm şi libertate lui D-zeu de a lucra în viaţa noastră şi să nu fim atât de hotărâţi încât să devenim încăpăţânaţi când El vrea să schimbe macazul şi traseul în viaţa noastră. În toate lucrurile suntem îndemnaţi să nu fim răi iar lucrul acesta necesită o minte trează şi multă putere de a rezista, mai ales când altul te jigneşte sau nu te ajută când ar putea să o facă.

Concluzii

• Un părinte credincios dă sfaturi bune căci el a trecut prin ispitele prin care treci tu acum;
• Dobândeşte înţelepciunea şi cu tot ce ai dobândeşte pricepere;
• Nu mânca şi nu bea nimic stors cu sila de la alţii, mulţumeşte-te cu mai puţin, D-zeu nu te va lăsa să duci lipsă;
• Ai grijă ce gânduri primeşti în inimă căci de acolo dai apă şi altora;
• Luptă-te să îndepărtezi minciuna şi viclenia din viaţa ta.