Efeseni 1:6 spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui.

La râul Iordan, Isus L-a auzit pe Tatăl Său spunând „Tu eşti Fiul Meu Preaiubit, în care Eu îmi găsesc plăcerea!" (Luca 3:22) Mai târziu, în pustie, Isus l-a auzit pe diavol spunându-I „Dacă eşti Fiul Lui Dumnezeu...." (Luca 4:3)

Observă că diavolul, nu numai că a pus la îndoială calitatea de Fiu a Lui Isus, dar intenţionat a omis cuvântul „preaiubit" atunci când I-a spus „Dacă eşti Fiul Lui Dumnezeu...." Vezi tu, diavolul nu vrea să-ţi amintească ceea ce eşti, căci, dacă ştii că eşti fiul preaiubit al Lui Dumnezeu, orice rău ar voi să aducă în viaţa ta, nu va reuşi!

De exemplu, o fată renunţă la virtutea ei atunci când se simte nedorită şi neiubită. Tinerii îşi dedică viaţa păcatului şi intră în câte o bandă de răufăcători, pentru a se simţi acceptaţi, pentrucă au fost respinşi şi s-au simţit fără valoare.

Atunci când şti că eşti preaiubitul Lui Dumnezeu, nici o ispită nu te poate birui. Nici măcar uriaşii care te batjocoresc. Priveşte la David: numele lui în ebraică înseamnă „preaiubit". Este nevoie de un David pentru a doborî un uriaş. Trebuie ca să ştii că eşti fiul cel preaiubit al Lui Dumnezeu, pentru a câştiga bătăliile în viaţă.

Eşti preaiubitul Lui Dumnezeu, nu pentru ceea ce faci. Cristos a făcut TOTUL. El este Preaiubitul Lui Dumnezeu! Dar Dumnezeu te-a aşezat în El. De aceea tu eşti acceptat în Cel Preaiubit. De aceea ceea ce I-a spus Lui Isus, îţi spune şi ţie azi: „Tu eşti Fiul Meu Preaiubit, în care Eu îmi găsesc plăcerea!"

Deci, atunci când satan îţi spune „te mai numeşti preaiubitul Lui Dumnezeu după tot ce ai făcut azi???", tu spune-i „ nu este vorba despre ceea ce am făcut eu ci despre ceea ce a făcut Cristos, deci sunt preaiubitul Lui Dumnezeu pentrucă SUNT ÎN CRISTOS!" Când spui acest lucru, cred că diavolul urlă de frustrare căci nu are nici o putere asupra ta atunci când tu eşti conştient că EŞTI PREAIUBITUL LUI DUMNEZEU! Este cu adevărat un loc ce-ţi oferă siguranţă, această poziţie de preaiubit al Lui Dumnezeu.

Şi nu este fir de mândrie atunci când ne numim preaiubiţii Lui Dumnezeu. Cum putem să ne lăudăm când ştim că harul Lui Dumnezeu ne-a făcut acceptaţi în Cel Preaiubit!