PREOTI


In 1 Samuel, capitolele 1-3, gasim mai multe feluri de preoti.
Primul este batranul preot Eli; el "sedea pe un scaun, langa unul din usiorii Templului", cand Ana, sotia efratitului Elcana,a venit "sa-si verse sufletul inaintea Domnului", pentru ca nu avea copii.
Preotul Eli se pare ca veghea asupra celor ce se petreceau in Templul Domnului, dar cunoscand multele rele ce se faceau, a judecat-o gresit pe Ana, care se ruga in soapta; a crezut ca este beata.
Ce stare nepotrivita pentru un preot al Domnului, sa invinuiasca pe nedrept o femeie, pana nu e sigur ce se intampla cu ea!
Dar situatia are un final frumos, datorita atitudinii Anei; ea raspunde respectuos, cu smerenie, fara sa se simta ofensata de presupunerea preotului.
Oare noi, ce atitudine avem, cand cineva ne invinuieste pe nedrept?
Si mai ales, daca este un pastor, un preot...
Oridecateori se intampla acest lucru, sa ne gandim la atitudinea Anei. Datorita purtarii ei, ea primeste o binecuvantare:
1 Samuel 1:17
"Du-te in pace, si Dumnezeul lui Israel sa asculte rugaciunea pe care I-ai facut-o!
Dar preotul Eli are o atitudine gresita si fata de fiii sai, preoti de asemenea, pentru ca, afland de pacatele lor atat de grave, doar ii mustra cu blandete, in loc sa-i inlature de la preotie, de la Templul Domnului.
Chiar si dupa ce e instiintat ca Domnul ii va omori, Eli nu mijloceste pentru ei, nici nu ia masuri impotriva lor, ca sa-i corecteze.
Dar Eli are si calitati bune, in afara de faptul aratat deja, ca" veghea" cu luare aminte asupra celor ce se petreceau in templu. El il invata pe copilul Samuel, apoi pe tanarul Samuel , cum sa se poarte inaintea Domnului, cum sa-I slujeasca, si cum sa raspunda atunci cand il cheama Domnul .
Al doilea tip de preoti il reprezinta fiii lui Eli, Hofni si Fineas.
La ei nu vedem nicio calitate de preoti, ci numai lucruri rele , pacate grosolane , care nu trebuiau facute nici in alta parte, cu atat mai mult in Templul Domnului!
Ei "nesocoteau darurile Domnului" cerand din jertfe inainte de a se lua ceea ce era randuit pentru Domnul, erau lacomi si chiar curveau.
Si un lucru si mai grav, despre ei se spune: "fiii lui Eli erau oameni rai. Nu cunosteau pe Domnul."-1 Samuel 2:12.
Ce stare rea!
Sa fii preot al Domnului, dar sa nu-L cunosti pe Dumnezeu!
Si spre rusinea noastra, a crestinilor, in istoria crestinismului au fost multi preoti despre care s-ar fi putut spune ca "nu-L cunosteau pe Domnul", din pricina faptelor lor rele.
Cate grozavii nu s-au facut in numele credintei!...
Cu toate ca Eli si fiii lui erau preoti, Dumnezeu a trebuit sa le vesteasca pedeapsa prin copilul Samuel si apoi printr-un "om al lui Dumnezeu".Erau asa de pacatosi, incat Domnul a renuntat sa le mai vorbeasca personal, si a trimis pe altcineva sa-i anunte,desi preotilor ar fi fost normal sa le vorbeasca intai.
Eli si fiii sai sunt pedepsiti. Hofni si Fineas mor in lupta cu filistenii, care le iau si chivotul Domnului, iar Eli moare la auzirea groaznicei vesti.
Intelegem ca a fi preot al Domnului , inseamna sa ai o viata sfanta, in frica de Domnul si in partasie cu El. Dumnezeu nu accepta pacatul in adunarea Sa. El "vrea ca buzele preotului sa pazeasca stiinta, si din gura lui se asteapta invatatura".-Maleahi 2:7.
Iar Apostolul Pavel spune in 1 Timotei 3:2 cum trebuie sa fie un episcop: "fara prihana, barbatul unei singure neveste, cumpatat, intelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeti, in stare sa invete pe altii".
Al treilea tip de preot e reprezentat de Samuel.
Prin el se prezinta tabloul adevaratului preot.
Inca inainte de a se naste, a fost "inchinat Domnului".
Asa cum si-a dorit Ana, mama sa, "toata viata lui sa fie inchinat Domnului", asa s-a si intamplat.
Acest fapt da speranta tuturor parintilor, care s-au rugat pentru copiii lor, chiar inainte de a se naste si apoi i-au condus apoi prin rugaciuni, toata copilaria si tineretea lor.
Samuel "facea slujba inaintea Domnului"inca de copil, el "crestea inaintea Domnului" si Domnul i-a vorbit inca din tinerete.
Iarasi o invatatura pentru noi, cei de azi: copiii nostri unde cresc? Inaintea Domnului, ori inaintea televizorului, ori a computerului?
Nu trebuie sa fim habotnici, dar nici sa lasam ca aceste instrumente ale tehnologiei moderne sa ajunga stapane pe viata noastra ori a copiilor nostri!
Sa crestem mai bine cu totii inaintea Domnului!
Apoi, ca preot matur, Samuel a fost totdeauna atent la poporul Domnului, a vegheat asupra imparatului Saul, l-a sfatuit, l-a mustrat, a plans si s-a rugat pentru el, atunci cand a gresit:
1 Samuel 15:11
"Samuel s-a mahnit si toata noaptea a strigat catre Domnul"[ceea ce nu facuse Eli pentru fiii lui].
Cand Domnul a "rupt" imparatia de la Saul, "Samuel plangea pe Saul, pentru ca Domnul se caise ca pusese pe Saul imparat peste Israel". [1Samuel 15:35 ]
Chiar si cand n-a mai fost judecator, Samuel a considerat de datoria lui sa continue sa se roage pentru poporul Domnului:
1 Samuel 12:23
"Departe iarasi de mine sa pacatuiesc impotriva Domnului, incetand sa ma rog pentru voi! Va voi invata calea cea buna si dreapta."
Un astfel de preot doreste Domnul sa faca din fiecare copil al Sau.
El ne numeste"semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, un popor pe care Dumnezeu si l-a ales ca sa fie al Lui".-1 Petru 2:9.
Apostolul Petru ne sfatuieste ce sa facem , ca sa ramanem popor al lui Dumnezeu:
1 Petru 2:11
"Prea iubitilor, va sfatuiesc ca pe niste straini si calatori, sa va feriti de poftele firii pamantesti care se razboiesc cu sufletul".

Am cunoscut un adevarat "preot al Domnului".
Nu fusese pus de oameni preot, sau pastor, dar era "uns de Domnul" pentru slujba aceasta.
S-a intors la Domnul in vremuri grele; a suferit pentru credinta sa, a fost si inchis , fiind considerat "dusman al poporului", din cauza credintei in Domnul Isus Hristos.
Dar el a ramas increzator langa Domnul sau.
Iesind din inchisoare, a continuat sa "pastoreasca" micul grup de credinciosi din satul lui.
A incurajat pe multi, s-a ingrijit de nevoile materiale ale "fratilor" lui, i-a sprijinit si material si spiritual.
Desi nimeni nu-i daduse vreo sarcina, toti il cunosteau de conducator al grupului celor credinciosi.
Din cauza multor incercari prin care a trecut, in ultima parte a vietii, inima lui a slabit asa de tare, incat nu mai avea putere nici sa mearga, abia mai vorbea, cu greutate si efort vizibil .
L-am vizitat, in ultimele sale zile de viata pe pamant.
Desi extenuat fizic, era voios spiritual.
Mi-a soptit cu bucurie: "Plec curand la Domnul! O sa-l intalnesc pe taticul tau!"[Tatal meu,credincios si el, murise cu cateva luni inainte]
Ce vrei sa-i spun din partea ta?"
O emotie si o teama sfanta m-a cutremurat; sa pleci in vesnicie asa frumos, ca si cum ai pleca intr-o calatorie...
I-am raspuns dupa cateva momente, in care m-am infiorat in suflet: sa trimiti mesaj dincolo de moarte!!! .
I-am zis:"spune-i ca-l astept, va astept pe amandoi sa veniti impreuna cu Domnul Isus, ca sa ne luati si pe noi!"
Am ramas uimita, eu singura, de cuvintele mele...Au fost ale mele, oare? Sau ale Duhului Sfant?...
Iar in gand, am rostit o rugaciune:"Ajuta-mi, Doamne, Te rog, sa Te astept totdeauna asa cum vrei Tu, in sfintenie si lucrand pentru Tine!"
Dar batranul frate, tragandu-si greu respiratia, a continuat:
"Asa ii voi spune... Dar tu sa ai grija sa spui tuturor, ca numai daca se vor naste din nou, prin Duhul, vor putea fi ucenici adevarati, numai asa firea veche va ramanea rastignita...Sa nu uitati niciodata asta..."
Apoi m-a rugat sa-i cant cantarea:

"O cantare de marire
Am in inima mereu.
De cand am primit pe Isus la Calvar.
El a dat odihna sfanta, pace sufletului meu
Si sunt liber, fericit in al Sau har!

Inima mea canta azi cantarea
Plina de nespuse bucurii...."

Cand am terminat cantarea, mi-a spus: "Stii ca nu ai cantat singura? Ingerii lui Dumnezeu au cantat impreuna cu tine.."
A fost ultima mea conversatie cu acest om sfant.
Abia mai respira, asa ca am simtit nevoia sa-i mangai fruntea transpitata de efortul pe care-l facuse, stand de vorba cu mine.
Se pare insa ca aceasta mangaiere a contat mult pentru el, a simtit in ea toata dragostea si recunostinta, caci a zis , abia soptind:
"Draga de tine,ai venit sa ma mangai... desi eu nu te-am mangaiat pe tine, cand erai copil, ca au fost vremuri grele , iar eu am fost ocupat cu altele.."
Cum sa nu ma fi mangaiat?
Fusese omul de la care primisem de atatea ori incurajare, mangaiere, dragoste...Iar el tot credea ca nu facuse suficient pentru mine...
I-am spus ca m-a mangaiat de mii de ori, prin atitudinea lui parinteasca si prin pilda lui de smerenie.
Ne-am imbratisat pentru ultima oara.
Sunt sigura ca i-a transmis tatalui meu mesajul pe care i l-am incredintat , iar eu ma silesc sa fiu "gasita in EL[Hristos], pentru ca atunci cand se va arata El, sa avem indrasneala si la venirea Lui sa nu ramanem de rusine si departati de El."-1 Ioan 2:28.
Ajuta-ma, Doamne!
Si ajuta tuturor copiilor Tai , sa fie preoti ca si Samuel si ca atatia alti preoti adevarati, inaintasi ai nostri!
O, Doamne, implineste si cu noi cuvantul acesta:
Ieremia 3:15
"Va voi da pastori dupa inima Mea , si va vor paste cu pricepere si cu intelepciune"!

Amin

25 febr. 2008