SA INTREBI TOTDEAUNA PE DOMNUL


David, imparatul lui Israel, "omul dupa inima lui Dumnezeu",avea obiceiul sa intrebe totdeauna pe Domnul.
De cate ori voia sa porneasca in vreo lupta, il intreba mai intai pe Domnul.
Uneori, cand oamenii lui nu erau de acord sa intre in lupta, pentru ca era prea periculos, David intreba si a doua oara pe Domnul, ca sa fie sigur ca Dumnezeu va fi cu el si-l va ajuta.
Asa s-a intamplat cand "a scapat Cheila".
1Samuel 23:2,3,4.
"David a intrebat pe Domnul si a zis:"Sa ma duc, si sa bat pe filistenii acestia?"Si Domnul i-a raspuns:"Du-te, bate pe filisteni si izbaveste Cheila".
Dar oamenii lui David i-au zis: Iata ca noi ne temem chiar aici in Iuda; ce va fi cand vom merge la Cheila, impotriva ostilor filistenilor?"
David a intrebat iarasi pe Domnul. Si Domnul i-a raspuns:"Scoala-te si pogoara-te la Cheila, caci dau pe filisteni in mainile tale".
Domnul nu s-a suparat pe David, ca l-a intrebat si a doua oara!
Daca intrebi pe un om, mai ales pe un sef, de mai multe ori, se supara, se deranjeaza, dar Domnul , care este Imparatul Imparatilor si Domnul Domnilor, nu se supara. David a cerut chiar si amanunte, atunci cand a auzit ca Saul venea cu armata, sa distruga cetatea pe care el o salvase de filisteni.-1 Samuel 23:10,12.
"David a zis: "Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tau a aflat ca Saul vrea sa vina la Cheila, ca sa nimiceasca cetatea din pricina mea.
Ma vor da in mainile lui locuitorii din Cheila? Se va pogori Saul aici cum a aflat robul Tau? Doamne, Dumnezeul lui Israel, binevoieste si descopera lucrul acesta robului Tau! Si Domnul a raspuns:"Se va pogori".
David a mai zis:"Ma vor da locuitorii din Cheila pe mine si pe oamenii mei, in mainile lui Saul? Si Domnul a raspuns: "te vor da".
Atunci David s-a sculat cu oamenii lui...si s-au dus unde au putut.
David a locuit in pustie, in locuri intarite, si a ramas pe munte".
Domnul nu s-a suparat nici pe Ghedeon, care dupa ce a fost trimis de Domnul sa distruga altarul lui Baal si sa lupte impotriva filistenilor, a cerut Domnului mai multe semne, ca sa fie sigur ca Domnul e cel ce-l trimite sa izbaveasca pe Israel.
Judecatori 6:17
"Ghedeon I-a zis: "Daca am capatat trecere inaintea Ta, da-mi un semn, ca sa-mi arati ca Tu imi vorbesti".
Si Domnul ii da, nu doar un semn, ci mai multe
Nici pe Manoah si pe sotia lui, mama lui Samson, nu se supara Domnul, pentru ca cer "sa mai vina o data omul lui Dumnezeu, pe care l-ai trimis"-Judecatori 13:8, ci Ingerul Domnului a venit iarasi si si le-a repetat cuvintele referitoare la copil.
La fel si noi, avem uneori nevoie ca Domnul sa ne spuna de mai multe ori , ceea ce avem de facut.
Dar slava Domnului, ca El nu se supara! Desi e Dumnezeu, El accepta sa ne vorbeasca iar si iar, cand vrem cu adevarat sa facem voia Lui.
Deci ce avem de facut?
Daca Domnul ne-a indemnat sa facem o lucrare, sa nu ne oprim, caci Domnul este cu noi; daca avem temeri, il putem intreba iarasi, ca sa avem siguranta, asa cum a facut si David.
Si chiar daca o lume intreaga s-ar ridica impotriva noastra, sa fim siguri ca vom birui, pentru ca Dumnezeu este cu noi.
De aceea a zis David, in Psalmul 27:3:
"Chiar o ostire de ar tabari impotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme.
Chiar razboi de s-ar ridica impotriva mea,
Tot plin de incredere as fi".
Iar mai apoi, vazand ca "se ridica impotriva lui oameni care nu sufla decat asuprire", David isi incurajeaza sufletul:
"Nadajduieste in Domnul !
Fii tare, imbarbateaza-ti inima ,
Si nadajduieste in Domnul!"
Dar si partea inversa este la fel de adevarata: sa nu plecam in vreo lucrare, daca Domnul nu ne-a trimis, sau nu ne-a dat acordul Sau.
Asa cum a zis Moise la Exod 33:15, sa zicem si noi:
"Daca nu mergi Tu insuti cu noi, nu ne lasa sa plecam de aici ."
Asa facea Moise, oridecateori avea vreo nelamurire: intreba pe Domnul, ca sa nu greseasca.
In Numeri 9:8, Moise spune poporului:
"Asteptati sa vad ce va porunceste Domnul",cand nu stiau daca sa praznuiasca Pastele , fiind necurati din pricina unui deces, sau fiind in calatorie.
La fel, Moise il intreaba pe Domnul si referitor la fetele lui Telofhad, care cereau mostenire intre fratii tatalui lor.
Numeri 27:5,6
"Moise a adus pricina lor inaintea Domnului.
Si Domnul a zis lui Moise:
Fetele lui Telofhad au dreptate. Sa le dai de mostenire o mosie intre fratii tatalui lor".
Ce minunat e sa te lasi calauzit de Domnul in toate amanuntele vietii tale!

O sora credincioasa era atat de legata de indemnurile Domnului, incat si in lucrurile cele mai mici ale vietii, il intreba pe Domnul, si nu facea nimic , pana nu primea incuviintarea Sa.
A vrut odata sa cumpere o locuinta pentru fiul ei, asa ca l-a rugat pe Domnul s-o calauzeasca, sa nu dea banii ei, munciti cinstit, cu multa truda, pe ceva rau.
Dupa mai multe cautari, a gasit o locuinta, care la prima vedere parea buna si frumoasa, dar ea n-a vrut s-o cumpere, pana nu avea incredintare de la Domnul.
Asa ca nu s-a grabit, desi vanzatorul voia s-o dea urgent, ci s-a rugat Domnului s-o calauzeasca si apoi a citit din Cuvantul Domnului la Proverbe 20:14, un verset care nu parea sa aiba legatura cu restul versetelor context.
Versetul acesta este:
"Rau!Rau! Zice cumparatorul, si plecand, se fericeste!"
Pentru ca nu avea legatura cu celelalte versete, femeia a inteles ca acest verset este special pentru ea, e raspunsul Domnului, asa ca nu a cumparat locuinta aceea.
Mai tarziu, a aflat ca acea locuinta avea mari probleme cu acoperisul, dar aceste probleme fusesera ascunse printr-o varuiala proaspata. Reparatia acoperisului ar fi costat inca o data valoarea locuintei.
Datorita faptului ca a ascultat indemnul Domnului, Dumnezeu i-a scos in cale o locuinta mai buna.
Ca si David si ca si Ghedeon, ea L-a intrebat pe Domnul a doua oara.
Gasise o alta locuinta, dar I-a spus Domnului:
"Doamne, eu nu ma pricep sa caut ceva bun, si oamenii sunt asa de smecheri! Ajuta-ma Tu si de data aceasta! Daca Tu stii ca aceasta locuinta e buna pentru copilul meu, fa ca nu eu sa umblu dupa cei care o vand, ci ei sa vina dupa mine!"
Asa ceva nu era tocmai simplu, pentru ca, de obicei, cei ce cumpara sunt cei care cauta, in plus, ea nu le lasase adresa ei, stiau doar intreprinderea unde ea lucra.
S-a intamplat insa, ca cei care vindeau locuinta, au ramas fara bani; se apropiau sarbatorile de iarna si ei nu achitasera energia electrica, asa ca riscau sa petreaca sarbatorile pe intuneric si cu datorii.
Au hotarat deci s-o caute pe crestina noastra, care se interesase odata de locuinta.
Stiind unde aceasta lucreaza, la ora iesirii din program, s-au asezat la poarta intreprinderii, sperand s-o vada iesind.
Desi pe poarta ieseau siruri intregi de salariati, au reusit totusi s-o vada.
Trecuse ceva vreme de cand femeia se rugase Domnului , si nu mai voise sa faca nimic referitor la locuinta, pana cand Domnul o va indruma.
A ramas uimita cand a vazut pe proprietarii locuintei , asteptand-o. Nu-i venea sa creada ca pe ea o asteapta.
I-au spus ca vor sa vanda neaparat locuinta, pentru ca au probleme financiare si nu le pot rezolva altcumva, decat vanzand-o urgent.
Si i-au oferit si un pret mai mic.
Intelegand ca Domnul a lucrat in acest mod , a cumparat locuinta , care s-a dovedit a fi buna.
Si astazi copilul ei locuieste acolo si stie ca locuinta sa a fost daruita de Domnul, aleasa de El.
Nu numai ca locuinta a fost buna, dar a fost si timpul cel mai potrivit pentru a o cumpara, fiindca, in scurt timp, pretul locuintelor a crescut de peste douazeci de ori.
Daca n-o cumpara atunci, n-ar fi mai putut s-o cumpere niciodata!

Cat de mult conteaza sa nu faci nimic fara binecuvantarea lui Dumnezeu!
Doamne, ajuta-ma sa Te intreb totdeauna pe Tine, sa nu fac niciodata nimic fara aprobarea Ta!