Intr-adevar, parerile sunt impartite in aceasta privinta. Insa trairea fiecaruia reflecta Dumnezeul in care crede. Eu cred ca Dumnezeul meu, stiind ca nu pot fi niciodata neprihanita prin faptele mele, mi-a dat ca dar fara plata (har), neprihanirea, prin sangele Lui Isus Cristos. Mi-a dat-o prin credinta, nu prin fapte ca sa nu am nici o lauda din neprihanirea primita. Ci toata slava sa-I apartina. Atunci, cum ar putea ca dupa momentul nasterii din nou, sa depinda aceasta neprihanire, de faptele mele??? Dumnezeu stie din ce suntem facuti!!! Daca neprihanirea ar sta in puterile noastre sa o avem si sa o pastram nu ar mai fi fost nevoie de jertfa Lui Cristos.

In Evrei 10:10 si 14 ne spune clar ca am fost facuti sfinti si desavarsiti, odata pentru totdeauna si 17 ne spune ca nu-si va aduce niciodata aminte de pacatele si faradelegile noastre.

O ilustratie care mi se pare concludenta in ceea ce priveste siguranta mantuirii noastre este data in vechiul testament. Atunci cand Marele Preot aducea jertfa de ispasire pentru popor, intra in Sfanta Sfintelor, in prezenta Lui Dumnezeu si stropea cu sange capacul ispasirii. Preotul era reprezentantul poporului in fata Lui Dumnezeu. Cum in prezenta Lui Dumnezeu nu putea intra nimic necurat, preotul facea o multime de jertfe de curatire pentru el si apoi era legat cu o franghie de mijloc si astfel intra in Sfanta Sfintelor. Daca era gasit nevrednic de catre Dumnezeu, murea, si trebuia tras afara cu franghia, caci nimeni altcineva nu putea intra acolo.

Deci, Marele Preot, intra in prezenta Lui Dumnezeu si facea jertfa de ispasire pentru popor. Dumnezeu analiza curatenia preotului si astfel decidea pentru popor. Daca preotul era gasit curat, intreg poporul era declarat curat si binecuvantat pentru un nou an. Daca preotul era socotit necurat, intregul popor era declarat necurat si blestemat pentru anul care urma. Deci Dumnezeu privea la Marele preot si asa cum era preotul, era socotit si poporul!

In Noul Legamant, Isus Cristos este Marele nostru Preot. La fel ca si atunci, Dumnezeu priveste la El atunci cand ne socoteste pe noi. Si cum El este in permanenta neprihanit, noi suntem de asemenea socotiti neprihaniti prin credinta, datorita neprihanirii Lui, nu a noastra. Si cum El nu va fi niciodata necurat, nici noi nu vom fi, deci, nu ne putem pierde mantuirea.