LUCRUL MAINILOR TALE


Expresia "lucrul mainilor tale" se intalneste in Biblie de mai multe ori.
In cele mai multe, se vorbeste de binecuvantarea lucrului mainilor.
Deuteronom 28:12
"Domnul iti va deschide comoara Lui cea buna, cerul, ca sa trimita tarii tale ploaie la vreme , si sa binecuvinteze tot lucrul mainilor tale."
Deuteronm 30:9
"Domnul, Dumnezeul tau, te va umplea de bunatati, facand sa propaseasca tot lucrul mainilor tale... Caci Domnul se va bucura de fericirea ta..."
Dar in Deuteronom 31:29, Moise, vazand neascultarea poporului, le spune: "Stiu ca dupa moartea mea va veti strica, si va veti abate de la calea care v-am aratat-o; si in cele din urma va va ajunge nenorocirea, daca veti face ce este rau inaintea Domnului, pana acolo incat sa-L maniati prin lucrul mainilor voastre".
1 Imparati 16:7
"Cuvantul Domnului vorbise prin proorocul Iehu,... impotriva lui Baesa,...pentru tot raul pe care il facuse sub ochii Domnului, maniindu-L prin lucrul mainilor lui".
Hagai 2:17
"V-am lovit cu rugina in grau si cu taciune si cu grindina ; am lovit tot lucrul mainilor voastre. Si cu toate acestea, nu v-ati intors la Mine, zice Domnul".
Faptele Apostolilor 7:41
"In zilele acelea, au facut un vitel, au adus jertfa idolului, si s-au bucurat de lucrul mainilor lor".
Iata ca" lucrul mainilor", poate fi o binecuvantare, sau un blestem.
Celor neprihaniti, care asculta de poruncile Lui, Domnul le binecuvinteaza tot lucrul mainilor.
Ce binecuvantare minunata!
Ca orice lucru pe care-l incepi, "sa-l duci la bun sfarsit"[ca in Psalmul1:3], sa fie ceva care e o binecuvantare pentru tine si pentru cei din jurul tau...
Cata binecuvantare toarna Dumnezeu peste mainile medicilor, care fac atata bine oamenilor, pictorilor, care fac tablouri minunate, constructorilor, care au ridicat palate, poduri...Si atatea alte minunatii...
Cat de bun e Domnul nostru, care ne-a creat atat de minunat, ne-a dat atata indemanare...
Si Domnul a vrut "sa se bucure de fericirea noastra"de ce am facut cu mainile noastre, pe care le-a binecuvantat!
Nici nu realizam cat de minunate ne sunt mainile, si cate lucruri putem face cu ele...ne-am obisnuit sa le avem sanatoase, si nu multumim Domnului pentru ele, pentru ce realizam cu aceste doua maini.
Am vazut odata, la spital, o tanara care suferea de o boala a maduvei spinarii . Aceasta ii afectase sistemul nervos, si ajunsese ca un" mort" viu; nu mai putea vorbi, nu se mai putea misca.Trebuia schimbata ca un copil, de fapt, mult mai greu, ca nu putea sa faca nicio miscare. Iar de mancat nu putea sa manance, chiar daca i-ar fi dat cineva cu lingurita, ca si copilasilor, pentru ca nici maxilarul nu-l putea misca, asa ca era hranita artificial, cu perfuzii.
Si totusi era constienta inca. Oh!...Cata durere era in ochii ei, din care curgeau adesea lacrimi...Si nu erau sanse de vindecare, nici macar de ameliorare... Si era asa de tanara...Doamne, cata durere!
Atunci am inteles cat de binecuvantati suntem toti ceilalti, care ne putem misca si care putem face atatea lucruri!
Dar cata durere pentru creatorul nostru, care in loc sa se bucure de fericirea noastra, de lucrul mainilor noastre, se intristeaza, pentru ca noi facem lucruri rele cu aceste maini.
"Lucrul mainilor noastre" nu mai aduce binecuvantare! Se fac atatea lucruri rele azi, cu mainile! Am urcat intr-o zi , intr-un autobuz, si o femeie a inceput sa strige, ca niste tineri ii umblasera in geanta si ii furasera toti banii, apoi coborasera in fuga din autobuz.
Si cate rele nu se fac azi, cu mainile...mi-e greu si sa ma gandesc...
Cata durere ii aducem Domnului, creatorul nostru!
Macar noi,crestinii, care L-am cunoscut pe Domnul, sa incetam sa ne mai folosim mainile pentru lucruri nefolositoare, pacatoase.
Domnul ne va binecuvanta si noua lucrul mainilor, ne va da pricepere, iscusinta, si ceea ce vom face cu mainile noastre, va fi o binecuvantare si pentru altii.
Domnul ne spune si noua azi: 2Cronici 15:7
"Voi dar, intariti-va si nu lasati sa va slabeasca mainile, caci faptele voastre vor avea o rasplata".
Psalmul 90:17
"Fie peste noi bunavointa Domnului, Dumnezeului Nostru!
Si intareste lucrarea mainilor noastre!
Da, intareste lucrarea mainilor noastre!"
Evrei 12:12
"Intariti-va dar mainile obosite si genunchii slabanogiti !"

O mama a crescut noua copii, apoi acestia si-au adus si copiii lor, si biata femeie a crescut inca o generatie de nepoti.
Pentru ca vremurile erau grele, ea lucra cu mainele ei, cu acul, ori cu croseta, facand lucruri frumoase, pe care le vindea, ca sa mai castige cativa banuti, sa cumpere copiilor cele de trebuinta, caci alta sursa de venituri, nu avea.
Unul din nepoti , era mai nazdravan, si de multe ori o supara, dar seara se linistea; statea langa bunica, ce nu-si odihnea niciodata mainile, ci lucra mereu. Adormea ascultand povestirile biblice, pe care bunica i le spunea atat de frumos, incat si le inchipuia , in imaginatia lui de copil; dar ochii lui , urmareau mainile bunicii, care se miscau in continuu.
Anii au trecut...Bunica a trecut in vesnicie, iar baiatul a crescut mare.
Multa vreme L-a suparat pe Dumnezeu, facand fel de fel de rautati. Dar odata, venind in satul bunicii, a gasit-o pe matusa lui, fata dragei lui bunici.
Credincioasa si ea, a inceput sa-i spuna despre Domnul Isus, despre iertarea Lui, despre binecuvantarea vietii cu El.
In timp ce-i povestea, lucra si ea ceva lucru de mana.
Privirile tanarului urmareau miscarile mainilor ei ; atunci si-a amintit de bunica cea buna, care l-a crescut si l-a invatat sa traiasca frumos, in ascultare de Domnul.
A inceput sa planga, ca nu reusise sa ajunga un barbat credincios, asa cum si-ar fi dorit bunica si cum ii promisese el ca va fi.
Nu venise nici macar la inmormantarea ei...
Plangand , abia a mai putut rosti:"Oh!... Si mainile astea ale tale, matusa...sunt chiar mainile ei...cum de seamana atat de bine?
Erau doar niste maini obosite, batatorite de munca....
Dar Domnul lucra in inima lui, amintindu-i de draga lui bunica, cea care se ruga pentru el , si ale carei maini nu conteneau sa munceasca.
Si-a amintit si de dorinta ei de a-l sti un om credincios, un copil al Domnului.
A plans mult, sarutand mainile matusii, care si ea il ingrijise, copila fiind.
Ea i-a spus ca inca nu e tarziu sa-si schimbe viata, si poate s-o bucure si acum pe bunica, pe care o va intalni odata, sus in cer, daca isi daruieste viata Mantuitorului.
Asa ca au ingenunchiat impreuna, s-au rugat, iar tanarul barbat a inceput o viata curata, alaturi de Domnul .
Acum,cand se intalnesc, isi povestesc reciproc frumusetea vietii de credinta, bucuriile si mangaierile pe care le primesc de la Domnul.
De fiecare data, tanarul barbat e la fel de fascinat de mainile matusii, pe care le urmareste cu mare drag, ca alta data, acele maini, care i-au mangaiat copilaria.

Doamne, Tata scump!
Iti multumesc pentru mainile pe care mi le-ai dat!
Iti multumesc ca de-a lungul vietii, ai binecuvantat si lucrul mainilor mele! Iarta-ma, de tot ce n-am facut bun cu ele, si ajuta-ma sa le folosesc totdeauna spre binele meu, al celor din jur, si spre slava Ta!
Amin.

martie,2008