HRANA LUI ILIE

Copil fiind, imi placea tare mult sa-l ascult pe tatal meu citind Biblia, lucru pe care-l facea in fiecare seara, pentru noi, copiii, fiindca el citea singur si dimineata, iar cel mai adesea il vedeam citind si noaptea, la lumina unei lampi micute, cu gaz.
Groaznicul razboi prin care trecuse, ii luase linistea somnului, asa ca in majoritatea noptilor, el citea, cugeta la Cuvantul Domnului si se ruga.
Una din cele mai frumoase istorisiri pe care ni le citea, era aceasta, despre Ilie, din 1 Imparati, 17.
Admiram curajul proorocului Ilie si-mi placeau minunile pe care le facuse.
Apoi, am ascultat predici care incurajau, ca Domnul are grija de noi, ca are si pentru noi "corbii" Lui , prin care ne trimite toate cele necesare.
Stand acum de vorba cu o femeie vaduva, care a trecut prin mari greutati si amaraciuni, mi-a spus, referitor la Ilie:
"Ei, crezi ca lui Ilie ii venea carne proaspata, direct de la macelarie?
Crezi ca era ambalata la casoleta, in vid, asa cum o iei tu de la market?" Avea dreptate credincioasa...
Raspunsul ei m-a facut sa ma gandesc la Ilie, proorocul, dintr-un alt unghi, diferit de acela care era in mintea mea.
Intr-adevar, Ilie a avut curajul sa-l infrunte pe imparatul Ahab, cel necredincios, dar pentru asta a trebuit sa fuga dinaintea lui.
Si Domnul i-a zis in Imparati 17:3,4,6
"Pleaca de aici, indreapta-te spre rasarit, si ascunde-te langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului. Vei bea apa din parau , si am poruncit corbilor sa te hraneasca acolo. Corbii ii aduceau paine si carne dimineata si paine si carne seara si bea apa din parau."
Ce simplu mi se paruse pana acum! Mi-l inchipuiam pe Ilie stand la umbra vreunui tufis si asteptandu-si hrana cea buna, dimineata si seara...Ca si cand corbii ar fi dat drumul din cioc la carne proaspata, gata preparata si la paine calda, doar scoasa din cuptor...
Dar era in pustiu...
Sa stai singur, in arsita zilei si apoi, in frigul noptii...sa fii in pericol sa te gaseasca serpii, ori animale de prin desert...
Cred ca a fost un timp tare dificil pentru el... Dac-ar fi plecat, era urmarit de imparatul Ahab, care voia sa-l omoare, pentru ca-l infruntase.
Cata lupta in rugaciune, cate lacrimi varsate inaintea Domnului...
Corbii, de obicei, reusesc sa sfasie cu ciocurile si cu ghearele lor puternice, cadavre de animale, starvuri...
Desigur, daca Domnul "le-a poruncit sa-l hraneasca "pe Ilie, tot El le-a scos in cale si ceva mai bun, dar oricum, aceasta hrana era purtata in gheare de aceste pasari , cazuta prin nisipul pustiei, si cred ca nu se lipseau usor de hrana pe care o furasera si venisera s-o manance linistite in desertul fierbinte.
Avusese dreptate sora vaduva, acea hrana nu era asa cum mi-o inchipuisem eu in copilarie...
Dar iata ca s-a ivit alt necaz: a secat si paraul din care Ilie isi potolea setea.
Niciunul dintre noi, cred ca nu a fost in asa mare lipsa, incat sa manance hrana scapata din ghearele si ciocul pasarilor, la fel de negre si galagioase ca si ciorile, pe care le stim ...
Doar in timpul razboiului, un frate mi-a povestit ca a fost nevoit sa rabde cateva zile de foame, pentru ca nu reusise sa ajunga transportul de hrana al armatei, din cauza luptelor, iar apa a baut din urmele lasate de tancuri, in noroiul drumului, in care era apa maloasa, ramasa de la ploaie.
Imi pare rau, ca uneori n-am pretuit cum se cuvine hrana pe care mi-a dat-o Domnul, despre multe mancaruri am zis ca "nu-mi plac"...
Iarta-ma, Doamne...
Invata-ne pe toti , sa primim tot ce vine din mana Ta , sa nu fim nemultumitori.
Iata ca in viata lui Ilie, cand a secat paraul, cand se parea ca va muri in pustiu, din lipsa de apa, Domnul a gasit pentru el ceva mai bun; a gasit o "oala cu faina si un ulcior cu untdelemn"in casa unei vaduve, si a facut ca acestea sa nu se termine multa vreme.
1 Imparati 17:16:
"Faina din oala n-a scazut, si untdelemnul din ulcior nu s-a imputinat,dupa cuvantul pe care-l rostise Domnul prin Ilie."

Slava Domnului, ca atunci cand in viata noastra pare ca totul merge inspre rau, spre lipsuri si nevoi, Domnul intervine si toarna binecuvantari.
Sa nu ne pierdem curajul, chiar daca azi avem doar "hrana lui Ilie", ci sa facem voia Domnului si in "pustiul "in care ne aflam, si Domnul va gasi si pentru noi o "oala cu faina si un ulcior cu untdelemn", dar numai daca am ajuns in pustiu din ravna pentru Domnul, Dumnezeul nostru!
Ajuta-ne, Doamne!