FAINA DIN OALA SI UNTDELEMNUL DIN ULCIOR

Mergand in Sarepta Sidonului, proorocul Ilie o intalneste pe femeia vaduva despre care Domnul a zis:
1 Imparati 17:10,11,12:
"Ilie s-a sculat , si s-a dus la Sarepta . Cand a ajuns la poarta cetatii, acolo era o femeie vaduva care strangea lemne.El a chemat-o, si a zis: "Adu-mi, te rog, si o bucata de paine in mana ta".
Si ea a raspuns: "Viu este Domnul, Dumnezeul tau, ca n-am nimic copt, n-am decat un pumn de faina intr-o oala si putin untdelemn intr-un ulcior. Si iata, strang doua bucati de lemne, apoi ma voi duce si voi pregati ce am pentru mine si pentru fiul meu: vom manca si apoi vom muri."
Vedem din actiunea prezentata ca femeii i s-ar fi poruncit dinainte ca va trebui sa hraneasca un "om al lui Dumnezeu"?
Nu, femeia nu stiuse nimic, ea venise sa adune cateva lemne.
Dar Dumnezeu stia.
O cunostea si pe vaduva cea saraca , stia lipsa acuta in care se gasea , si ascultase rugaciunile ei, pe care le adusese inaintea Lui. Asa, in putina ei cunostinta despre Dumnezeul evreilor, il rugase si ea pe Acel Dumnezeu care ii hranise pe stramosii evreilor cu o mancare speciala, ce cadea din cer, s-o salveze si pe ea...
Acest Dumnezeu, stia durerea din inima ei, durere ce o cuprindea , cand vedea ca ea, dar mai ales, fiul ei, vor muri de foame , pentru ca nu mai aveau altceva, ca sa supravietuiasca.
Si Domnul, care stie orice durere din inima oamenilor, si tine cont mai ales de durerile iesite din dragoste pentru aproapele, a hotarat s-o salveze pe aceasta vaduva si pe fiul ei.
Dumnezeul Cel Vesnic isi tine intotdeauna promisiunile.
El a spus inca de cand a dat primele porunci evreilor:
Exod 22:22:
"Sa nu asupresti pe vaduva, ori pe orfan".
Isaia 1:17:
"Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva!"
Psalmul 68:5:
"El este Tatal orfanilor, aparatorul vaduvelor.
El , Dumnezeu, care locuieste in locasul Lui cel sfant".
Si pentru ca El se ocupa de orfani si de vaduve, a hotarat s-o salveze si pe aceasta, din Sarepta, si pe fiul ei.
Dar ce a facut-o deosebita pe aceasta vaduva , incat si Domnul Isus, aminteste de ea, in Luca 4:25,26?
"Va spun, ca pe vremea lui Ilie, cand a fost incuiat cerul sa nu dea ploaie trei ani si sase luni , si cand a venit o foamete mare peste toata tara, erau multe vaduve in Israel; totusi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afara de o vaduva din sarepta Sidonului".
Cu ce se deosebea aceasta vaduva de sutele, sau de miile de vaduve din Israel?
Intai, ea a fost sincera, in saracia ei.A spus adevarul, ca are doar "un pumn de faina intr-o oala si putin untdelemn intr-un ulcior".
Si a spus ca pastreaza acestea pentru ea si fiul ei: "Voi pregati ce am pentru mine si fiul meu :vom manca si vom muri".
Nu-i asa, ca sinceritatea ei ne dezarmeaza?
Ea nu incearca sa se arate mai buna decat este, nici mai darnica.
Nu cumva, sinceritatea noastra e mult mai deosebita de a acestei femei vaduve?
Cand cineva a venit sa-l imprumut, am zis simplu:
"Imi pare rau, nu am".
N-am stat sa-i explic , ca de fapt, eu am ceva, dar imi e necesar mie si familiei mele...
Apoi, dupa ce Ilie i-a cerut sa faca din faina si untdelemnul pe care le are, "o turta mica" si sa i-o aduca intai lui, ea a facut, caci ii spusese el:
I Imparati 17:14,15,16:
"Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel:"Faina din oala nu va scadea si untdelemnul din ulcior nu se va imputina, pana in ziua cand va da Domnul ploaie pe fata pamantului".
Ea s-a dus si a facut dupa cuvantul lui Ilie. Si multa vreme a avut ce sa manance , ea si familia ei, si Ilie.
Faina din oala n-a scazut, si untdelemnul din ulcior nu s-a imputinat, dupa cuvantul pe care-l rostise Domnul prin Ilie."
Cum, niciun cuvant n-a mai rostit vaduva?
Nu a comentat nimic; n-a zis ca e imposibil asa ceva, nici ca ea nu crede, nici nimic altceva, doar"s-a dus si a facut dupa cuvantul lui Ilie".
Ea a crezut intr-adevar, ce zisese Ilie!
Si pentru ca a crezut, totul s-a intamplat cum zisese proorocul.
Dar cum de s-a putut sa aiba o asa de mare credinta?
Ea a inteles ca Ilie nu era un om obisnuit, ci un prooroc, si ca Dumnezeu vorbise prin gura lui.
Intelegem lucrul acesta din cuvantul pe care ea i l-a spus lui Ilie, dupa ce i s-a imbolnavit copilul si a murit.
Ea si-a dat seama ca e pacatoasa inaintea lui Dumnezeu , si totusi El a salvat-o de foamete , pe ea si pe fiul ei, caci a zis:
"Ce am a face cu tine, omule al lui Dumnezeu?Ai venit la mine doar ca sa aduci aminte Domnului de nelegiuirea mea, si sa-mi omori astfel fiul"?
Dar Domnul ii cunostea parerea de rau pentru "nelegiuirea"ei, a iertat-o, si i-a redat fiul, inviindu-l.
Domnul i-a rasplatit din plin credinta , si i-a dat o mai mare masura a credintei, caci vazandu-si fiul inviat, a zis lui Ilie:
"Cunosc acum ca esti un om al lui Dumnezeu, si Cuvantul Domnului in gura ta este adevar .
Cu alte cuvinte:
"Am crezut eu si la inceput , cand mi-ai spus sa-ti fac tie turta, ca faina si uleiul nu se vor termina, dar acum m-am convins cu adevarat cat de mare este puterea lui Dumnezeu, care mi-a inviat baiatul!"

Doamne, iarta-ma , ca n-am avut totdeauna o credinta atat de mare ca a vaduvei din Sarepta!
Dar Tu, totusi, ai facut si cu mine minuni asemanatoare!
De multe ori ai "inmultit" si putinul meu , in mod minunat, desi n-am ajuns la inaltimea credintei acestei vaduve, incat sa-ti dau Tie "intai"acel putin pe care-l aveam...