FAINA DIN OALA SI UNTDELEMNUL DIN ULCIOR
Autor: Pavel Mariana- Florica  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de brandusa in 11/03/2008
    12345678910 0/10 X


FAINA DIN OALA SI UNTDELEMNUL DIN ULCIOR

Mergand in Sarepta Sidonului, proorocul Ilie o intalneste pe femeia vaduva despre care Domnul a zis:
1 Imparati 17:10,11,12:
"Ilie s-a sculat , si s-a dus la Sarepta . Cand a ajuns la poarta cetatii, acolo era o femeie vaduva care strangea lemne.El a chemat-o, si a zis: "Adu-mi, te rog, si o bucata de paine in mana ta".
Si ea a raspuns: "Viu este Domnul, Dumnezeul tau, ca n-am nimic copt, n-am decat un pumn de faina intr-o oala si putin untdelemn intr-un ulcior. Si iata, strang doua bucati de lemne, apoi ma voi duce si voi pregati ce am pentru mine si pentru fiul meu: vom manca si apoi vom muri."
Vedem din actiunea prezentata ca femeii i s-ar fi poruncit dinainte ca va trebui sa hraneasca un "om al lui Dumnezeu"?
Nu, femeia nu stiuse nimic, ea venise sa adune cateva lemne.
Dar Dumnezeu stia.
O cunostea si pe vaduva cea saraca , stia lipsa acuta in care se gasea , si ascultase rugaciunile ei, pe care le adusese inaintea Lui. Asa, in putina ei cunostinta despre Dumnezeul evreilor, il rugase si ea pe Acel Dumnezeu care ii hranise pe stramosii evreilor cu o mancare speciala, ce cadea din cer, s-o salveze si pe ea...
Acest Dumnezeu, stia durerea din inima ei, durere ce o cuprindea , cand vedea ca ea, dar mai ales, fiul ei, vor muri de foame , pentru ca nu mai aveau altceva, ca sa supravietuiasca.
Si Domnul, care stie orice durere din inima oamenilor, si tine cont mai ales de durerile iesite din dragoste pentru aproapele, a hotarat s-o salveze pe aceasta vaduva si pe fiul ei.
Dumnezeul Cel Vesnic isi tine intotdeauna promisiunile.
El a spus inca de cand a dat primele porunci evreilor:
Exod 22:22:
"Sa nu asupresti pe vaduva, ori pe orfan".
Isaia 1:17:
"Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva!"
Psalmul 68:5:
"El este Tatal orfanilor, aparatorul vaduvelor.
El , Dumnezeu, care locuieste in locasul Lui cel sfant".
Si pentru ca El se ocupa de orfani si de vaduve, a hotarat s-o salveze si pe aceasta, din Sarepta, si pe fiul ei.
Dar ce a facut-o deosebita pe aceasta vaduva , incat si Domnul Isus, aminteste de ea, in Luca 4:25,26?
"Va spun, ca pe vremea lui Ilie, cand a fost incuiat cerul sa nu dea ploaie trei ani si sase luni , si cand a venit o foamete mare peste toata tara, erau multe vaduve in Israel; totusi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afara de o vaduva din sarepta Sidonului".
Cu ce se deosebea aceasta vaduva de sutele, sau de miile de vaduve din Israel?
Intai, ea a fost sincera, in saracia ei.A spus adevarul, ca are doar "un pumn de faina intr-o oala si putin untdelemn intr-un ulcior".
Si a spus ca pastreaza acestea pentru ea si fiul ei: "Voi pregati ce am pentru mine si fiul meu :vom manca si vom muri".
Nu-i asa, ca sinceritatea ei ne dezarmeaza?
Ea nu incearca sa se arate mai buna decat este, nici mai darnica.
Nu cumva, sinceritatea noastra e mult mai deosebita de a acestei femei vaduve?
Cand cineva a venit sa-l imprumut, am zis simplu:
"Imi pare rau, nu am".
N-am stat sa-i explic , ca de fapt, eu am ceva, dar imi e necesar mie si familiei mele...
Apoi, dupa ce Ilie i-a cerut sa faca din faina si untdelemnul pe care le are, "o turta mica" si sa i-o aduca intai lui, ea a facut, caci ii spusese el:
I Imparati 17:14,15,16:
"Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel:"Faina din oala nu va scadea si untdelemnul din ulcior nu se va imputina, pana in ziua cand va da Domnul ploaie pe fata pamantului".
Ea s-a dus si a facut dupa cuvantul lui Ilie. Si multa vreme a avut ce sa manance , ea si familia ei, si Ilie.
Faina din oala n-a scazut, si untdelemnul din ulcior nu s-a imputinat, dupa cuvantul pe care-l rostise Domnul prin Ilie."
Cum, niciun cuvant n-a mai rostit vaduva?
Nu a comentat nimic; n-a zis ca e imposibil asa ceva, nici ca ea nu crede, nici nimic altceva, doar"s-a dus si a facut dupa cuvantul lui Ilie".
Ea a crezut intr-adevar, ce zisese Ilie!
Si pentru ca a crezut, totul s-a intamplat cum zisese proorocul.
Dar cum de s-a putut sa aiba o asa de mare credinta?
Ea a inteles ca Ilie nu era un om obisnuit, ci un prooroc, si ca Dumnezeu vorbise prin gura lui.
Intelegem lucrul acesta din cuvantul pe care ea i l-a spus lui Ilie, dupa ce i s-a imbolnavit copilul si a murit.
Ea si-a dat seama ca e pacatoasa inaintea lui Dumnezeu , si totusi El a salvat-o de foamete , pe ea si pe fiul ei, caci a zis:
"Ce am a face cu tine, omule al lui Dumnezeu?Ai venit la mine doar ca sa aduci aminte Domnului de nelegiuirea mea, si sa-mi omori astfel fiul"?
Dar Domnul ii cunostea parerea de rau pentru "nelegiuirea"ei, a iertat-o, si i-a redat fiul, inviindu-l.
Domnul i-a rasplatit din plin credinta , si i-a dat o mai mare masura a credintei, caci vazandu-si fiul inviat, a zis lui Ilie:
"Cunosc acum ca esti un om al lui Dumnezeu, si Cuvantul Domnului in gura ta este adevar .
Cu alte cuvinte:
"Am crezut eu si la inceput , cand mi-ai spus sa-ti fac tie turta, ca faina si uleiul nu se vor termina, dar acum m-am convins cu adevarat cat de mare este puterea lui Dumnezeu, care mi-a inviat baiatul!"

Doamne, iarta-ma , ca n-am avut totdeauna o credinta atat de mare ca a vaduvei din Sarepta!
Dar Tu, totusi, ai facut si cu mine minuni asemanatoare!
De multe ori ai "inmultit" si putinul meu , in mod minunat, desi n-am ajuns la inaltimea credintei acestei vaduve, incat sa-ti dau Tie "intai"acel putin pe care-l aveam...






Vaduva din Sarepta

1 Imparati 17

Langa Sidonul departat
Era Sarepta, o cetate
Ce nu avea un trai bogat,
Caci seceta arsese toate

Recoltele din acel an
Si foametea se instalase.
Nu se facuse grau in lan,
Iar pe imasuri se uscase

Si iarba.Deci nu mai erau
Nici animale. Lipsa mare
Era. Cu totii sufereau
Si nu vedeau nicio scapare

Caci seceta se tot lungea
Si vreo cativa ani grei trecura
Iar un om sfant proorocea
[Si adevar avea in gura,

Caci Dumnezeu il inspira.]
Si el spunea cu staruinta
Ca foamea va continua
Fiindca e lipsa de credinta.

O vaduva, care traia
Chiar in Sarepta, in cetate,
In casa ei nu mai avea
Nimic, ca terminase toate

Rezervele ce le-a avut.
Avea o mana de faina
Si-un strop de untdelemn. Atat.
Viata nu-i era senina

Si mai ales, se intrista
Ca nu avea cu ce sa-l creasca
Pe copilasul ce-l avea.
Nu mai avea cum sa-l hraneasca.

Va face-o turta, vor manca,
Iar apoi, Dumnezeu sa faca
Ce-o vrea. Ei sunt in mana Sa.
Apoi, n-a mai putut sa taca;

Un plans amar o ineca.
Pleca. Voia sa n-o zareasca
Copilul , cum se caina.
Doar astazi o sa-l mai hraneasca;

Maine, probabil, vor muri.
Pleca s-adune vreo trei lemne
Sa coaca turta. Tresari
Cand un strain parea s-o cheme

Privi spre el.Era proorc,
C-avea manta deosebita!
Mirata, a ramas pe loc,
Insa a fost si mai uimita

Cand omu-acela i-a cerut
Intai, pentru ca-i era sete,
Putina apa de baut.
Apoi, fara sa mai astepte,

Ceru ceva si de mancat.
La inceput, tacu sarmana.
Raspunse-apoi cu un oftat .
Lasand de-o parte jena, teama,

Ii povesti plangand ca ea
E vaduva si e saraca
Si chiar nu are ce sa-i dea!
Mai are doar cat sa mai faca

O turta pentru fiul sau,
Apoi, nu stie ce-o sa fie...
Poate-o ajuta Dumnezeu...
Ca n-are alta bucurie,

Decat pe bietul ei baiat
Sa-l vada sanatos si mare.
Si slobozi iar un oftat.
Insa proorocul, cu glas tare

Ii prooroci: "Azi fa asa:
Mergi repede si turta-ti coace,
Dar adu-mi intai partea mea
Si apoi, Dumnezeu va face

Minune mare-n viata ta:
Faina-n oala o sa fie,
Uleiul nu s-o termina
Pana ce-n tara bogatie

Va fi, caci Domnul va va da
Ploi mari si binecuvantate
Si lipsuri nu veti mai avea.
Viu este Domnul, astea toate

Eu le rostesc din partea Sa."
Femeia asculta uimita.
Pleca apoi, facand asa
Si n-a mai fost nelinistita

Ca totul s-a-ntamplat asa.
Faina n-a lipsit din oala,
Uleiul tot la fel era
Si casa nu mai era goala,

Fiindca proorocul n-a plecat,
Ci-a locuit cu ei o vreme.
Domnul i-a binecuvantat
Si n-au avut a se mai teme

De foamete, ori altceva.
Dar dup-un timp, veni durere
Si alt necaz in viata sa.
Fiul, singura-i mangaiere,

Atat de greu se-mbolnavi,
Incat asa, pe negandite,
Inchise ochii si muri.
Iar lacrimi, chinuri negraite

Peste sarmana vaduva.
"Om sfant, de ce-ai venit la mine?
Ca uite, Dumnezeu imi da
Rasplata.Vine peste mine

Urgia, c-am pacatuit!
Iar tu, i-ai amintit de mine.
Mai bine nu te-as fi primit!
Ce am a face eu cu tine??

Proorocul insa, s-a rugat
Lui Dumnezeu ce totul poate.
Copilu-n brate l-a luat
Si-a zis asa: "Chiar si din moarte

Domnul ti-l poate-napoia!
Tu roaga-te si ai credinta."
Apoi l-a luat-n odaia sa
Si s-a rugat cu staruinta

Iar Dumnezeu l-a ascultat;
A savarsit minune mare
Si fiul ei a inviat.
Ce mare binecuvantare!

Atat de mult s-a bucurat
Femeia, de-o asa minune!
Pe Dumnezeu a laudat
Si a-nceput la toti a spune

Ce minunat e Dumnezeu
Si cat de bun, cu cei ce-asculta .
Le daruie din harul Sau
Si binecuvantare multa.

Ce mare har s-asculti de Domnul
Si sa-i dai lui putinul tau!
Si cat de fericit e omul
Ce-asculta de cuvantul sau!

Pentru ca Domnul nu ramane
Nicicand, vreunui om , dator
Ci binecuvantare-i pune
Si astazi, si in viitor.

Ii da de mii de ori mai multe
Decat a dat el Domnului
Daca e gata sa asculte
In totul, doar de voia lui.

El totdeauna bucurie
Si pace multa va avea
Si o intreaga vesnicie
Cu Domnul se va bucura.




















Adăugat în 16/11/2008
Statistici
  • Vizualizări: 7030
  • Export PDF: 2
  • Comentarii: 1
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit