BIRUINTA


In 2 Cronici capitolul 20, citim despre Iosafat, unul din imparatii lui Iuda, a carui "inima s-a intarit din ce in ce in caile Domnului".
Cand impotriva lui "s-au ridicat cu razboi fiii lui Moab, fiii lui Amon si niste maoniti", el a stiut ce sa faca, a ales cea mai buna solutie, probata de atatea ori inainte, de inaintasii sai: "si-a indreptat fata sa caute pe Domnul, si a vestit un post pentru tot Iuda. Iuda s-a adunat sa cheme pe Domnul , si au venit din toate cetatile lui Iuda sa caute pe Domnul."
Ce exemplu frumos da Iosafat poporului!
Ce bine este cand in biserica Domnului, conducatorii acesteia" isi indreapta fata sa caute pe Domnul".
Ei dau un exemplu bun si celorlalti.
La fel si in familie, cand "capul" acesteia se smereste inaintea Domnului, ii ajuta si pe ceilalti sa "caute pe Domnul".
Si iata ce a facut Iosafat:
2 Cronici 20:5,6
"Iosafat a venit in mijlocul adunarii lui Iuda si a Ierusalimului, in Casa Domnului, inaintea curtii celei noi. Si a zis: "Doamne, Dumnezeul parintilor nostri, nu esti Tu Dumnezeu in ceruri, si nu stapanesti Tu peste toate imparatiile neamurilor?Oare n-ai Tu in mana taria si puterea, , asa ca nimeni nu Ti se poate impotrivi"?
Iosafat ii aminteste Domnului de rugaciunea inaintasilor sai, de faptul ca tara a fost daruita de Domnul poporului evreu si apoi recunoaste inaintea Domnului ca ei sunt fara putere inaintea vrajmasilor.
2 Cronici 20:12
"O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Caci noi suntem fara putere inaintea acestei mari multimi, care inainteaza impotriva noastra, si nu stim ce sa facem, dar ochii nostri sunt indreptati spre Tine!"
Ce atitudine frumoasa, din partea acestui imparat!
Sa-si recunoasca neputinta, inaintea Domnului si inaintea intregului popor!
La fel sa facem si noi, cand trecem prin probleme , pe care nu le putem rezolva! Sa avem "ochii inimii" indreptati spre Dumnezeu, si El sigur ne va raspunde, cum a raspuns si poporului condus de Iosafat.
2 Cronici 20:14,16,17
"Atunci Duhul Domnului a venit in mijlocul adunarii...Asa va vorbeste Domnul: "Nu va va temeti si nu va spaimantati dinaintea acestei mari multimi, caci nu voi veti lupta, ci Dumnezeu. Maine, pogorati-va impotriva lor.Ei se vor sui pe dealul Tit, si-i veti gasi la capatul vaii, in fata pustiei Ieruel.
Nu veti avea de luptat in lupta aceasta : asezati-va , stati acolo, si veti vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul.
Iuda si Ierusalim, nu va temeti si nu va spaimantati; maine, iesiti-le inainte, si Domnul va fi cu voi".
Ce minunat!
Domnul le promite nu numai ca –i va ajuta in lupta, ca sa biruiasca, asa cum a facut-o de multe ori [cand Aaron si Hur i-au sustinut mainile lui Moise, in rugaciune, pana cand i-a biruit pe amaleciti-Exod 17:12,13.], ci le spune ca nici macar nu vor lupta ei, ci Domnul va lupta pentru ei.
Le spune si locul unde ii va gasi pe dusmani...
Ce raspuns binecuvantat!
Nu este asa ca si noi, copiii Domnului de astazi, am experimentat acest lucru?
Nu ne-am temut fiecare , de oameni sau de imprejurari potrivnice si ne-am "varsat inimile " inaintea Domnului?
Iar El, ne–a scos "la loc larg", ne-a rezolvat problema, cum nici nu ne-am fi gandit!
Asa a facut Domnul cu Iosafat si evreii.
2 Cronici 20:20
"A doua zi, au pornit disdedimineata spre pustia Tecoa.La plecarea lor, Iosafat a venit si a zis: "Ascultati-ma, Iuda si locuitori ai Ierusalimului! Incredeti-va in Domnul , Dumnezeul vostru, si veti fi intariti;"
Ce important este sa ramai increzator in Dumnezeu, si si ce frumos e ca un conducator , fie al bisericii, fie al casei, sa sa ramana tare in Domnul si sa intareasca si pe ceilalti!
Noi facem acest lucru, in casa noastra, in serviciul nostru?
Iata primul lucru pe care l-a facut Iosafat, "in invoire cu poporul":
2 Cronici 20:21
"A numit niste cantareti care, imbracati cu podoabe sfinte, si mergand inaintea ostirii, laudau pe Domnul si ziceau:"Laudati pe Domnul, caci indurarea Lui tine in veac!"
Curios procedeu! In loc sa pregatesti armata de lupta, tu organizezi cantaretii!
Nu ne-am fi asteptat la asa ceva!
Dar se pare ca Iosafat il cunostea bine pe Dumnezeu, inima lui se incredea cu adevarat in El, de aceea a inteles ca el nu putea ajuta cu nimic la castigarea biruintei, si singurul lucru pe care-l putea face, era sa dea slava Domnului.
Doamne, ajuta-ne si pe noi, ca atunci cand nu vedem nicio rezolvare a problemelor noastre, sa nu ne framantam, sa nu ne zbatem in zadar, ci mai degraba sa-ti aducem multumiri si lauda, caci Tu vei stii ce sa faci pentru noi!
Si iata:
"Chiar in clipa cand au inceput cantarile si laudele, Domnul a pus o panda impotriva fiilor lui Amon si ai lui Moab, si impotriva celor din muntele lui Seir, care venisera impotriva lui Iuda.Si au fost batuti."
Nu stim ce a insemnat acea "panda", dar ceva ni se explica totusi:
2Cronici 20:23,24
"Fiii lui Amon si ai lui Moab s-au aruncat asupra locuitorilor din muntele Seir ca sa-i nimiceasca cu desavarsire si sa-i prapadeasca. Si, dupa ce au ispravit cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe altii sa se nimiceasca.
Cand a ajuns Iuda pe inaltimea de unde se zareste pustia, s-au uitat inspre multime, si iata ca erau niste trupuri moarte intinse pe pamant, si nimeni nu scapase."
Probabil acea "panda"a fost o confuzie, au crezut ca a venit vreo alta armata impotriva lor si au pornit la lupta, "nimicindu-se singuri", caci la fel se intamplase si in vremea lui Ghedeon, la Judecatori 7:22
"Cei trei sute de oameni au sunat iarasi din trambita; si in toata tabara, Domnul i-a facut sa intoarca sabia unul impotriva altuia".
Cert este, ca s-a implinit cuvantul Domnului, ca ei " nu vor avea de luptat".
Singurul lucru pe care l-au facut, a fost sa "cante Domnului, imbracati cu podoabe sfinte".
Iata insa, ca era o conditie: sa fie imbracati cu "podoabe sfinte".
Oare ce inseamna aceste "podoabe sfinte"?
Ne explica Apostolul Pavel, in Efeseni 6:14,15
"Stati gata dar, avand mijlocul incins cu ADEVARUL, imbracati cu platosa NEPRIHANIRII, avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii.
Pe deasupra tuturor acestora , luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau.
Luati si coiful mantuirii, si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu".
Daca aducem multumiri si lauda lui Dumneeu, imbracati cu aceste podoabe sfinte, El ne va da si noua BIRUINTA.
Lui Iosafat si poporului evreu, le-a dat si mai mult de-atat:
2 Cronici20:25
"Iosafat si poporul sau s-au dus sa ia prazile; si au gasit printre trupuri multe bogatii si lucruri scumpe ,si au luat atat de multe ca n-au putut sa le duca pe toate.Trei zile au pradat, caci era multa prada."
Domnul a fost cu adevarat minunat!
Si la fel este si cu noi!
Dar Iosafat a stiut in continuare ce are de facut:
2 Cronici 20:27,28
"Toti oamenii din Iuda si din Ierusalim,in frunte cu Iosafat, au plecat veseli si s-au intors la Ierusalim, caci Domnul ii umpluse de bucurie, izbavindu-i de vrajmasii lor.
Au intrat in Ierusalim si in Casa Domnului in sunete de alaute si de arfe si trambite".
Ei s-au intors veseli la casa Domnului, ca sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru ajutor.
Sa nu uitam nici noi, sa multumim Domnului si sa-L slavim, de fiecare data cand ne da biruinta.

Sotul unei femei credincioase, era gestionar intr-o intreprindere agricola; avea in gestiune alimente, seminte, unele unelte agricole.
Un alt gestionar , care avea in gestiune alte produse, l-a rugat sa-i primeasca in magazia sa, niste lana, caci el trebuia sa aiba grija de lana obtinuta de la tunsul oilor.
Sotul credincioasei, avand o magazie libera, i-a dat-o acestuia; i-a dat si toate cheile, fara sa-si mai opreasca si el vreun rand de chei.
Omul si-a depozitat lana si a sigilat magazia.
Dar dupa o vreme, cand lana a fost luata din acea magazie, s-a gasit lipsa o mare cantitate de lana, fata de ceea ce era scris in actele de intrare.
Asa ca intreprinderea l-a dat in judecata pe cel in grija caruia fusese data lana.
Acesta, ca sa scape, si-a platit avocati, a atras de partea lui si pe procuror, iar acestia l-au sfatuit sa-l acuze pe sotul credincioasei, cel care-i imprumutase magazia.
La inceput, acesta nu i-a spus sotiei, crezand ca toate se vor rezolva usor, stiindu-se nevinovat.Dar avocatii celui care a avut lana in gestiune, l-au acuzat, si in loc sa fie doar martor in acel proces, a devenit acuzat.
Abia atunci sotul credincioasei , i-a impartasit sotiei ingrijorarea sa.
Femeia, stiind ca sotul ei era nevinovat, a facut acelasi lucru pe care l-a facut si imparatul Iosafat; a venit cu rugaciune sincera inaintea Domnului, zicand:
"Doamne, Tu stii ca in casa noastra n-a intrat niciun gram din acea lana; Tu stii ca noi n-avem bani pentru a plati avocati; te rog, in Numele Domnului Isus Hristos, Mantuitorul nostru, judeca Tu, cu dreptate, acest proces! Nu lasa ca el sa fie judecat nedrept, de oameni nedrepti!
Scoate Tu la iveala adevarul!"
A plans inaintea Domnului, a postit si a citit Biblia, asteptand un cuvant din partea Domnului.
Si Domnul i-a dat raspuns, prin textul din Isaia 54:14,15,17
"Vei fi intarita prin neprihanire. Izgoneste nelinistea, caci n-ai nimic de temut, si spaima, caci nu se va apropia de tine.
Daca se urzesc uneltiri, nu vin de la Mine; oricine se va uni impotriva ta, va cadea sub puterea ta.
Orice arma faurita impotriva ta, va fi fara putere; si pe orice limba care se va ridica la judecata impotriva ta, o vei osandi.
Aceasta este mostenirea robilor Domnului, asa este mantuirea care vine de la Mine, zice Domnul".
Sotia s-a imbarbatat de aceste cuvinte si l-a imbarbatat si pe sotul ei.
...A venit ziua procesului...
Se parea ca totul va fi impotriva sotului credincioasei.
Toti cautau sa-l acuze pe el; dar cand a fost a doua infatisare, Domnul a facut ca procurorul sa fie schimbat, si a preluat cazul un altul, nou, care nu avusese legatura cu cei implicati in proces.
Acesta a cerut acte doveditoare, a chemat ca martori pe ciobanii care tunsesera oile.
Acestia au marturisit ca sotul credincioasei nu avea nicio vina, si ca lana de fapt, nu fusese furata, ci cel care o cantarise, era tot timpul sub influienta bauturilor alcoolice si nu trecuse in acte cantitatea corecta, cu alte cuvinte, se inselase singur.
Dar pentru asta, a trebuit sa plateasca o suma uriasa, valoarea diferentei dintre cantitatea de lana din acte si cea din magazie, plus o amenda destul de mare, pentru neglijenta in serviciu.

Sotul credincioasei a fost considerat nevinovat, asa cum fusese intr-adevar, si a primit si un post mai bun, fiind considerat un salariat corect si capabil.[La fel ca in cazul lui Iosafat si al evreilor, care s-au ales si cu prada de razboi, in urma biruintei Domnului].
Dar va inchipuiti cat de fericiti au fost cei doi soti, si cat de multumitori Domnului, pentru ajutorul Sau!
Au fost intr-adevar, "intariti prin neprihanire"!
Iata ca si in zilele noastre,
"Dreapta Domnului se inalta,
dreapta Domnului castiga biruinta!"-Psalm 118:16
1 Corinteni 15:57
"Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da BIRUINTA prin Domnul nostru Isus Hristos"!
Amin!