Sobolanii misunau incoace si incolo prin gunoiul din fata mea, balacindu-se in mormanul de carne si legume stricate. Putoarea respingatoare imi facea greata, dar totusi, am decis sa raman acolo in slep.
Mana mi se afunda intr-o substanta cleioasa, in timp ce sobolanii o luara la goana care incotro. Simteam ca imi pierd cunostinta in mirosul pestilential, dar ma agatam cu toate puterie de marginea slepului in momentul in care acesta incepu sa se miste.
M-am pomenit in mijlocul unei mari zbuciumate de furtuna. Valuri uriase se spargeau in jurul meu, prinzand in valtoarea lor slepul debusolat. Am incerca sa ma refugiez intr-un loc mai sigur, dar nu reuseam. M-am tarat cat mai departe de margini pentru a scapa de stropii grei si reci care ma plesneau din toate partile...
Mi-am dat drumul in jos...tremurand de frig mi-am acoperit capul.
´Ce bine ar fi sa mor.Cel mai bine ar fi sa mor.´
Slepul se apleca brusc intr-o parte si un capat i ramase cateva clipe suspendat in aer, facand ca mormanul de gunoi sa alunece in apa...
Am scapat un tipat...eram speriata. Mi-am pierdut echilibrul si simteam cum alunec si eu odata cu el...
Instictiv am incercat sa ma agat de tot ce imi iesea in cale, dar nu gaseam nimic destul de stabil ca sa-mi impiedice caderea. Totul se scurgea odata cu mine.
Am aterizat in apa rece ca gheata, cu gunoaie in descompunere, peste tot in jurul meu, incercand sa ma acopere. M-am luptat sa ajung la suprafata, iar cand am reusit, in sfarsit, totul se linistise.
Am vazut un mal si am inotat intr-acolo.
Cand am ajuns , abia puteam sa ma tarasc afara din apa, cu atatea kilogram de gunoi atarnand de trupul meu. Am facut cativa pasi prin nisip si m-am prabusit epuizata. Toata pielea imi era acoperita de rani si buboaie dezgustatoare...
Cand mi-am ridicat privirea ,L-am vazut in mijlocul unui camp.
Spicele de grau se unduiau in bataia vantului. Aerul era curat si plin de miresme imbatatoare.
´Nu ,nu Te apropia de mine...nu mai face nici un pas! Ramai acolo unde esti !´
Dar El nu ma asculta...Mergea inainte...
Eu ma simteam prea slabita ca sa o iau la fuga. M-am uitat la trupul meu si carnea incepea sa intre in descompunere si sa imi cada de pe oase. Iar El se apriopia tot mai mult, fara sa stea pe ganduri. Era deja atat de aproape ca ii puteam vedea Ochii...
´O, Dumnezeule, lasa-ma sa mor !´
´NU !´ se auzi o voce blanda...
Mi-am ridicat privirea si L-am vazut stand inaintea mea. O flacara mare ii ardea in locul unde ii era inima.
´Nu, preaiubita Mea !´
Cum?
Eu?
Preaiubita?...
nu meritam...nu dupa cum tanjisem inainte sa ma tin cu orice pret de gunoiul in care traiam...
Flacara incepu sa creasca, devenind tot mai mare si mai luminoasa. Apoi lumina se aprinse si incepu sa se apropie de mine...
Era o faptura plina de slava si maretie, stralucind ca soarele si imprastiind raze aurii in toate directiile...
´Cine esti ?´ desi sufletul meu stia prea bine cine era...
´Yahwe. El Shaddai, Jehova-mekoddishkem.El Elyon, El Olam, Elohim...´ Numele continua sa curga precum acordurile unei muzici ingeresti patrunzandu-mi in sange, umplandu-mi intreaga fiinta. Tremuram din tot trupul, iar friica imi paraliza orice miscare.
El intinse Mana si ma atinse, iar eu am simtit aievea cum ma cuprinde caldura Lui facand sa se topeasca orice urma de teama. Mi-am lasat privirea in jos si am descoperit ca eram curata, invesmantata in haine albe.
´Deci am murit´. ´Ca sa poti trai´.
Clipind nedumerita, mi-am ridicat din nou privirea si am vazut faptura de lumina acoperita de tot gunoiul care, pana nu demult, ma acoperise pe mine...
´O, nu, Dumnezeule, imi pare rau! Imi pare atat de rau. Voi lua mizeria mea inapoi...voi face totul...´
Dar in momentul in care mi-am intins mana spre EL toata murdaria se topi si L-am vazut stand inainte mea din nou desavarsit.
´´ Eu sunt calea, copilul Meu! Vino dupa Mine!´´
...Asa ca am pasit inainte si mi-am intins mana spre EL... Lumina m-a invaluit... am primit o putere... si mi-a umplut fiinta de iubire din El...
Atunci am inteles...
nu pentru ca meritam...sau pentru ca mi-am castigat cu ceva Salvarea...

Am fost rascumparata prin iubire !


´Acum, asa vorbeste Domnul,
care te-a creat, Iacove, si Cel care te-a intocmit, ISRAELE!
Nu te teme de nimic, caci Eu te-am rascumparat,
te-am chemat pe nume; esti al Meu!´

-Isaia 43:1-



( din cartea ´rascumparata prin iubire´ )