DOMNUL TAMADUIESTE SI LEAGA RANILE


Dumnezeu, care "aduce inapoi pe prinsii de razboi"[psalmul 126:4, 146:7]nu se opreste aici, ci continua sa se ocupe de ei.
Psalm 147:3
"Domnul zideste iarasi Ierusalimul, strange pe surghiunitii lui Israel; tamaduieste pe cei cu inima zdrobita si le leaga ranile."
Ce minunata e grija Domnului nostru!
Dar cine ne zdrobeste inimile?
Diavolul este maestru in zdrobirea inimii omenesti.
De aceea zice Eremia in plangerile sale:
"Fiii mei sunt zdrobiti, caci vrajmasul a biruit".-Plangeri 1:16.
E vorba de tinerii poporului Israel, care fusesera luati robi; locuiau "in mijlocul neamurilor"si "nu gaseau odihna, caci Domnul i-a smerit, din pricina multimii pacatelorlui".-Plangeri 1:3,5.
Proorocul e indurerat pentru ca "greu a pacatuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scarba...a cazut rau de tot. Nimeni nu-l mangaie-Plangeri 1:9.
Neascultarea de Dumnezeu le-a adus aceasta situatie, pentru ca El ii atentionase ca li se vor intampla toate aceste nenorociri, daca "sufletul lor uraste randuielile Sale".[Levitic 26:14-16].
Asa a facut omul din primele sale zile pe pamant.
In loc sa asculte de Dumnezeu, care l-a creat, care i-a dat o gradina gata sadita, "s-o lucreze si s-o pazeasca", si cu care statea de vorba "in racoarea zilei",omul a preferat sa asculte de soapta sarpelui, care l-a ispitit,facandu-l sa pacatuiasca.
Sarpele cel vechi, diavolul, a promis omului ca "i se vor deschide ochii si va fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul."
Dar ce a primit, dupa ce a pacatuit?
1-rusine
"Atunci li s-au deschis ochii la amandoi; au cunoscut ca erau goi si s-au ascuns de fata lui Dumnezeu printre pomii din gradina".-Genesa 3:8.
2-frica
Adam a zis, atunci cand l-a strigat Dumnezeu:
"Ti-am auzit glasul in gradina si mi-a fost frica , pentru ca eram gol , si m-am ascuns".-Genesa 3:10.
3-purtare egoista
"Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat".-vers. 12.
4-blestem
"Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el[din pamant], in toate zilele vietii tale."
5-departare de Dumnezeu
"Domnul Dumnezeu i-a izgonit din gradina Edenului"-3:23.
Cate nenorociri au venit peste om , in locul acelei promisiuni, ca va fi ca Dumnezeu! N-au mai cunoscut decat raul.
Tactica diavolului este aceeasi si astazi. Strecoara o dorinta pacatoasa in inima omului, si firea lui pacatoasa nu-si gaseste linistea pana cand nu si-o implineste.
Orice pacat faptuit are aceleasi urmari ca si la primul om: rusine, frica, egoism, departare de Dumnezeu, blestem.
Si cu toate acestea, omul nu renunta la pacat, desi de fiecare data suporta consecintele. Dar cea mai grea consecinta va fi pentru totdeauna: moartea spirituala, departarea de Dumnezeu.
Si omul departat ar fi ramas, daca Domnul Isus n-ar fi" zdrobit capul sarpelui", platind "cautiunea" , rascumpararea pentru pacat, dandu-si propria viata, ca sa-i dea omului posibilitatea de a se reintoarce in apropierea lui Dumnezeu.
Cat de multe inimi sunt si azi zdrobite de pacate!
Cati tineri nu regreta ca au inceput viata sexuala inainte de casatorie si au dat nastere unor copii sortiti chinului si parasirii?
Cati oameni din cei care stau in carciumi si beau[oh, si cat de multi!] , nu regreta a doua zi , cand realizeaza ca li s-au dus si putinii bani pe care-i aveau, dar odata cu ei, si linistea caminului!
Cati altii, prinsi in atatea pacate!

Erau doi baieti tineri, care aveau o viata pacatoasa; se duceau la petreceri, aveau relatii cu femei usoare, isi petreceau noptile in chefuri.
Si pentru ca serviciu nu aveau, duceau lipsa de bani, asa ca nu de putine ori au furat de pe la vecini, orice le pica in mana, iar a doua zi vindeau ce furasera, ca sa-si faca rost de bani pentru bautura.
Vecinilor le-a fost insa mila sa-i reclame, caci si asa vedeau ca saptamanal masina politiei ii cauta pe acasa pentru scandaluri, pentru batai cu alti tineri ca si ei.[ Spre nenorocirea societatii noastre, acestia sunt tot mai multi.]
Unul din cei doi baieti, in rarele lui zile de trezie[caci nu se trezea cu saptamanile]avea chinuri sufletesti, uneori chiar ganduri de sinucidere.
Dar el locuia langa un batran credincios si uneori mai statea cate putin de vorba cu el. Acesta nu-l certa, nu-i vorbea urat ca ceilalti, ci-i spunea cat de mult il iubeste Domnul Isus, incat si-a dat si viata pentru el.
Dupa o astfel de discutie, tanarul se potolea pentru o saptamana-doua, apoi incepea iarasi vechea viata cu prietenul lui.
Dar odata, dupa o betie zdravana, si-a dat seama cat de rau a ajuns.
S-a dus la batranul credincios si a zis:
"Daca Isus al dumitale m-ar scapa de betie, eu m-as pocai; m-am saturat de viata asta a mea, m-am saturat sa fiu de rasul satului!"
Plangea cu amaraciune, inima ii era zdrobita.
Dar batranul i-a spus ca Domnul Isus e singurul care-l poate salva , il poate ajuta sa fie alt om.
Au stat mult de vorba, batranul i-a spus cum si el a fost schimbat de Domnul Isus; s-au rugat impreuna , iar duminica urmatoare au mers impreuna la biserica. Si nu numai in duminica urmatoare, ci in toate care au urmat.
Tanarul s-a schimbat total; vecinilor nu le venea sa creada ca e aceeasi persoana.
Acum era treaz, respectuos, saluta pe cei pe care ii intalnea, el, care alta data nu stia decat sa injure si sa le spuna vorbe rusinoase.
Si-a gasit si un serviciu, pe care nu l-a mai pierdut, asa cum facuse de atatea ori inainte.
Intr-o seara tarziu, vechiul lui prieten l-a strigat la poarta; era putin baut si-l chema sa "lase prostiile astea religioase", sa mearga impreuna, ca stia el o afacere grozava, aflase de unde puteau sa fure lucruri de valoare, fara sa fie prinsi.
Dar tanarul care se intorsese la Dumnezeu cu toata inima, a inceput sa-i povesteasca despre noua lui viata, cat de curata si frumoasa este, atat de frumoasa, incat n-ar da-o pentru nimic altceva, fie si o avere intreaga, nu numai niste lucruri .
O noapte intreaga au tot stat de vorba.
Prietenul baiatului a avut parte in acea noapte de cea mai sincera si adevarata predica; nimeni altul nu i-ar fi putut vorbi cu atata caldura, intelegere si dragoste.
Baiatul cel credincios era cu adevarat fericit; nu-i mai era rusine de sateni, nu mai facea scandal acasa si pe strazi, nu se mai temea de politie; toate acestea le-a spus prietenului sau. Asa de convingator i-a vorbit, incat , spre dimineata, prietenul lui a zis:
"Ferice de tine! Ce bine-ar fi, dac-as putea si eu s-ajung asa!
Dar stii ceva? Nu pot sa renunt la pontul asta; maine noapte ma duc unde ti-am spus, iar dupa aia ma pocaiesc si eu".
Degeaba a insistat prietenul sau sa-l convinga sa renunte!
Noaptea urmatoare s-a dus sa fure dintr-o casa in care credea ca nu e nimeni, caci stapanii erau plecati in strainatate, si unde spera el sa gaseasca lucruri de valoare.
Dar, spre surprinderea lui, in casa era cineva; asa ca el, de frica sa nu fie prins, l-a lovit puternic pe omul acela si l-a lasat jos, intr-o balta de sange, crezand ca e mort. Dar omul n-a murit. In zori l-a gasit cineva, si l-a dus de urgenta la spital.Dupa multe interventii chirurgicale si multe luni de suferinta, si-a revenit totusi; a spus cine a fost cel care a vrut sa-l omoare, asa ca tanarul a fost judecat si inchis pentru multi ani, ca sa-si ispaseasca pedeapsa.
Dar ce chin e in inima lui, ce regrete, ce durere si ce disperare!
Viata ii e ruinata total; nu va avea niciodata familie; cand va iesi din inchisoare, deja va fi batran. Si nici nu se mai poate gandi acum la Dumnezeu! Ocazia pe care a avut-o, "e pierduta pentru totdeauna", zice el.
Insa cat de recunoscator Ii este lui Dumnezeu, tanarul care s-a pocait!
Domnul Isus i-a "tamaduit inima zdrobita" de pacat si "i-a legat ranile".
Oricui sta de vorba cu el, ii povesteste de unde l-a scapat Dumnezeu; daca nu se pocaia atunci, ar fi stat si el in inchisoare alaturi de vechiul prieten, caruia, desi are si el greutati, ca are acum sotie si copii, ii trimite totusi cate un pachet.
Regreta ca nu l-a putut convinge in acea noapte; si-ar fi schimbat total cursul vietii, daca l-ar fi acceptat pe Domnul Isus ca mantuitor.
Acum stia asa de bine ca El este singurul leac pentru vindecarea pacatului si a inimii zdrobite! Doar El singur poate sa dea "nadejdi care nu inseala", doar prin "invierea lui Hristos din morti suntem nascuti din nou la o nadejde vie".-1 Petru 1:3.
Tot Domnul Isus i-a legat si toate ranile sufletului, care acum s-au vindecat . Au ramas insa cicatricile, ii pare rau ca n-a inteles mai de mult adevarul, ca si-a pierdut atatia ani din viata fara folos.

Daca ai cumva "inima zdrobita" de vreun pacat sau de vreo suferinta, nu uita ca Domnul Isus o poate tamadui si-ti poate lega orice fel de rana a sufletului.
El iti poate da inca o sansa, iti poate darui o inima noua, care nu mai iubeste pacatul. Iar daca ai primit deja aceasta inima, pastreaz-o curata!
A fost curatata cu un pret prea mare, ca s-o mai murdaresti iarasi!