În timp, voinţa noastră pervertită şi percepţiile noastre imperfecte ne conduc din nou spre fapte prosteşti şi spre situaţii dăunătoare. Ziua în care se întâmplă acest lucru nu este mai "dulce" decât cea precedentă, iar noi avem nevoie de restaurare şi mângâiere. Spre cine ne putem îndrepta ca să obţinem mângâiere? Putem să urmăm din nou sfatul psalmistului: "Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: căci Cuvântul Tău mi-a dat iarăşi viaţă... Îmi aduc aminte de judecîţile tale de odinioară, DOAMNE, şi mă mângâi" (Psalmul 119.50, 52)

   Însă spre cine ne întoarcem ca să ne reclădim încrederea atunci când eşecurile şi necazurile noastre ne ameninţă siguranţa credinţei? Ioan ne invită să ne îndreptăm spre Cuvântul lui Dumnezeu: "V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică" (1 Ioan 5.13). Biblia este scrisă ca să ne dea siguranţa vieţii veşnice.