Suspina in tacere...
   Tacerea este o dovada a increderii noastre in El. .. Sa astepţi ajutorul lui Dumnezeu  in tacere, nu e putin lucru ( de cele mai multe ori ).  Dar Dumnezeu ne pretuieste tacerile la fel de mult cum ne pretuieste cuvintele . Cand vom intelege acest lucru rugaciunile noastre se vor schimba ... !! Noi ne vom schimba ... !!! E frumos sa-I aducem lui Dumnezeu cuvinte de multumire , sa-I aducem laude pentru ceea ce este si face, sa-I marturisim greselile si chiar sa-I cerem lucruri ca dovada a increderii noastre . Dar o alta forma a increderii noastre in El este si tacerea . Nu-i asa, ca de multe ori ne pierdem printre cuvinte, printre cereri sau marturisiri si uitam sa-L mai lasam si pe Dumnezeu sa ne vorbeasca ? Daca rugaciunea e o stare de vorba, daca ne dorim ca Dumnezeu sa ne vorbeasca, atunci de ce, in rugaciune, nu Se poate bucura de tacerile noastre ? Vrem sa ne vorbeasca si totusi nu-L lasam. Vrem sa ne raspunda la rugaciuni . Dar atunci cand stam pe genunchi, cuvintele noastre vorbesc prea tare pentru a-I mai auzi vocea si suntem preocupati sa nu pierdem sirul cererilor noastre ... Tacerea, ea lipseste din rugaciunile noastre . Nu Dumnezeu este vinovat ... !! Nu El este Cel care nu raspunde , ci noi suntem cei care nu`L auzim , de cele mai multe ori ... !! Se mai poate sa ne simtim vinovati atunci cand ne rugam pentru ca ramanem fara cuvinte . Dar nu vinovatie ar trebui sa simtim , ci bucurie . Poate ca ramanem uimiti privind la frumusetea lui Dumnezeu, poate cautandu-I dragostea ramanem muti , parca fara putere de a-L intelege. ..
Poate Îi privim bunatatea si toate cuvintele noastre se topesc la umbra ei . Nu vinovatie trebuie sa simtim , ci sa privim la astfel de momente de tacere ca o desfatare in El ... !!