ITI VOI APARA PRICINA


Text:

Ieremia 51:36

"De aceea, asa vorbeste Domnul:
"Iata , iti voi apara pricina, si te voi razbuna. Voi seca marea Babilonului si-i voi usca izvorul".

Imperiul babilonian cucerise Ierusalimul, il arsese si luase pe evrei robi in Babilon, dupa cum proorocise mai inainte Ieremia.
Dar cat de bun este Dumnezeu !
Desi fusesera atat de multe nenorociri, Domnul vorbeste lui Ieremia si despre pedeapsa pe care o vor primi cei ce au asuprit poporul Domnului.
Despre un asa de mare imperiu, , ca cel babilonian, Dumnezeu zice:
Ieremia 51:20
"Tu mi-ai fost un ciocan si o unealta de razboi. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit imparatii prin tine".
Dar acum, dupa ce Dumnezeu a pedepsit celelalte popoare, vine si randul Babilonului sa-si primeasca pedepsele.
Ieremia 51:25
"Am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pamantul! Imi voi intinde mana peste tine, te voi pravali de la inaltimea stancilor , si te voi preface intr-un munte aprins."
Ce pedeapsa!
Dumnezeu il "pravaleste" de pe stancile mandriei si razvratirii, pe care s-a urcat, si-l arde...
Grozava pedeapsa primesc cei ce se ating de "lumina ochilor " Domnului!-Zaharia 2:8
"Cel ce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Lui."
Israelul, un popor asa de mic, ramane totusi in mana Domnului, pentru ca este "poporul "Sau , este poporul cu care Dumnezeu a facut legamant.
Dumnezeu il atentionase ca nu-l poate lasa nepedepsit;
Ieremia 30:11
"Caci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca sa te izbavesc; voi nimici pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici, te voi pedepsi cu dreptate, nu pot sa te las nepedepsit."
Dumnezeu este drept, nu poate lasa nepedepsiti chiar si pe cei iubiti ai Sai.
Nici pacatele noastre nu puteau sa ramana nepedepsite.
Dar in dragostea Sa, a luat El locul nostru.
Pe spatele Fiului Sau iubit au "arat, au tras brazde adanci" bicele romane, in locul meu si al tau.—Psalm 129:3.
Pentru "micile"[asa zicem noi, uneori] noastre neascultari, a fost apasata cununa de spini pe fruntea Sfantului lui Dumnezeu!
Pentru neascultarea mea si a ta, au fost batute piroane in mainile ce ne vibinecuvantau si in picioarele care umblau prin praf si arsita, ca sa ne vindece de boli, de pacat si de moarte.
Aceasta a fost pedeapsa pe care eu si tu am meritat-o, dar a primit-o Fiul Sau iubit, pentru ca noi, astazi, sa fim in mana Lui, sa ne "apere pricina" si sa ne "razbune" pe cei ce ne fac rau.
Oare de ce, noi, oamenii facem atat de mult rau?Am pacatuit atat de grav, incat ar fi trebuit murim , fiecare, caci nu este niciun om fara pacat.
N-ar mai fi ramas nimeni in viata , daca Dumnezeu ar fi lasat sa platim noi, fiecare, cu viata, faptul ca suntem pacatosi.
La fel facem totdeauna, chiar si cu celelalte lucruri;
-poluam mediul, desi nu mai putem sa-l curatam si nici nu avem un alt pamant unde sa stam
-cream arme de distrugere, desi daca le vom folosi, suntem noi insine in pericol, nu ne putem apara nici pe noi insine.
-consumam resursele fara rost, desi stim ca nu avem altele, si vom suferi, sau chiar vom muri.
Dar si fiecare om, ca individ, isi face rau singur, desi stie ca nu se mai poate salva:
-beau si fumeaza, desi sunt constienti ca n-au plamani , nici ficat , nici inima de schimb
-fac imprumuturi, desi stiu ca n-au posibilitatea sa plateasca, si deci, sunt in pericol sa piarda chiar si ce au
-se poarta urat cu parintii, desi stiu ca nu mai au altii, si nici nu mai are cine sa-i ajute, daca ei nu vor mai fi
-isi ranesc sotii, sotiile, lovind astfel in propria viata a caminului, distrugandu-l
Cat de nepasatori, ca sa nu zic inconstienti, ne face pacatul! Pentru ca ascultam de soapta celui rau, dusmanul sufletelor noastre!
Cat de bine e sa ai pe cineva care sa intervina atunci cand necazul, durerea, este peste puterile tale!
Ce bine e sa ai pe cineva care sa-ti "apere pricina"!
Mai ales in vremea noastra, cand atatia sufera si nimeni nu le apara pricina! Cand nu ai unde sa te duci, la cine sa ceri ajutor, ca sa-ti aperi dreptatea...
Fiecare avem, poate, o " pricina" ,o cauza pe care o credem pierduta, fiindca nedreptatea si minciuna troneaza peste omenire.
Nedreptatea, rautatea si minciuna, sunt marile" imperii babiloniene"ce ne asupresc, ne chinuie. E plina omenirea de "pricini" nerezolvate!
Dar sa nu privim la "marile pricini", pe care , oricum nu le putem intelege si nici stavili, cu puterile noastre, caci sunt pricini cauzate de alte "ciocane si unelte de razboi" de care se foloseste si cu care Dumnezeu pedepseste popoarele.
Sa privim la "pricinile " noastre personale, la "ghimpii" din "coastele "noastre si la "spinii din "fruntea ’ noastra!
Numeri 33:55
"Daca nu veti izgoni pe locuitorii tarii [popoarele pacatoase, care reprezinta pacatele noastre, faptele firii vechi], aceia dintre ei pe care ii veti lasa, va vor fi ca niste spini in ochi si ghimpi in coaste; va vor fi vrajmasi in tara in care veti merge sa va asezati."
Pacatele, faptele firii noastre vechi, acestea sunt "ghimpii" si "spinii" care ne tot inteapa si nu ne lasa sa traim o viata de biruinta si de bucurie.
De aceea Cuvantul Domnului ne indeamna sa "maturam aluatul cel vechi"-1 Corinteni 5:7.
Daca am inteles ca Domnul Isus a suferit si in locul nostru, daca L-am acceptat ca Mantuitor si ca Domn al vietii noastre, sa nu ne pierdem increderea, caci noi suntem in mana Lui.
Asemeni poporului evreu, El ne va apara si "pricina " noastra, ne va "razbuna" si pe noi, impotriva celor ce ne ranesc, ne lovesc, ne fac inima sa sufere.
Cel mai mult imi place partea a doua a versetului 36 din Ieremia 51:
"Voi seca marea Babilonului si-i voi usca izvorul".
Ce minunat!
Inteleg prin asta, ca oricat de mare ar fi cel ce ma asupreste, oricat de grozava ar fi durerea mea, Domnul o va distruge, o va alunga de la mine.
Poate sa-mi fie amaraciunea care m-a lovit, ca si o "mare", asa cum spune Domnul, ca "marea Babilonului", El tot o va seca!
Pot sa vina nedreptatile, supararile, lipsurile, peste noi, ca si apa unui izvor otravit, dar Domnul, aparatorul nostru, tot "va usca izvorul"!
Cine mai poate sa faca aceste lucruri?
Cine poate salva omenirea de relele pe care si le face singura?
Nimeni, in afara de Rascumparatorul nostru, de Cel care a platit atat de scump ca sa fim ai Sai, sa ne tina in bratele Sale si sa ne "apere pricinile".

Daca vreo "mare " de durere s-a pravalit peste viata ta, daca vreun "izvor de amaraciune" te copleseste cu forta si otrava lui, sau chiar daca numai niste "ghimpi" sau niste "spini" vor sa-ti ia pacea si sa-ti puna in loc nelinistea, nu dispera, nu te descuraja!
Dumnezeu va face si cu tine, astazi, la fel ; va "seca" marea de necazuri, va "usca" izvorul de amaraciune si va "arde’ spinii si ghimpii de pe fruntea si dintre coastele tale, care nu te lasa sa te bucuri de bunatatea si dragostea Domnului, daca vii la El cu sinceritate si-I dai voie sa-ti conduca El viata.
Daca a facut acest lucru cu un imperiu intreg, care stapanea pamantul, cu siguranta o va face si cu "ciocanul" care-ti bate azi peste suflet, care-ti sfasie inima sau iti zdrobeste linistea!
Dumnezeu nu s-a schimbat, ci "Isus Hristos este acelasi, ieri si azi si in veac".-Evrei 13:8.
Nu te descuraja! Promisiunea pe care a facut-o poporului evreu, ti-o face si tie astazi:
Isaia 54:10
"Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine si legamantul Meu de pace nu se va clatina, zice Domnul, care are mila de tine".
Si la aceasta promisiune, Domnul Isus a adaugat alta, la fel de minunata:
Matei 28:20
"Si iata ca eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin