A PURTAT GRIJA NECONTENIT...


Text: Ieremia 52:34

"Imparatul Babilonului a purtat grija necontenit de hrana lui zilnica, pana in ziua mortii lui, in tot timpul vietii sale".

Oare ce l-a facut pe acest imparat al Babilonului sa "inalte capul lui Ioiachin, imparatul lui Iuda, sa-l scoata din temnita, sa-i schimbe hainele de temnita, sa-i vorbeasca cu bunatate si sa-i poarte de grija necontenit de hrana zilnica, in toate zilele vietii sale"?
Ioiachin fusese imparat al lui Iuda. Despre el se spune in 2 Imparati 24:8-15: ca "avea optsprezece ani cand a ajuns imparat si a domnit trei luni la Ierusalim...El a facut ce este rau inaintea Domnului..."
In timpul scurtei domnii a lui Ioiachin, ,"imparatul Babilonului a venit inaintea cetatii pe cand o impresurau slujitorii lui. Atunci Ioiachin, imparatul lui Iuda, s-a dus la imparatul Babilonului cu mama-sa, cu slujitorii, cu capeteniile si dregatorii lui. Si imparatul Babilonului l-a luat prins...a dus in robie tot Ierusalimul".
Deci Ioiachin s-a predat si a fost luat rob impreuna cu tot Ierusalimul.
A fost tinut in inchisoare treizecisisapte de ani.[2 Imparati 25:27]
Cand in Babilon a venit la tron un alt imparat, si anume Evil-Merodac, "in cel dintai an al domniei lui", a facut acest lucru neobisnuit, adica a "usurat robia" lui Ioiachin.
Inteleg ca l-a scos din temnita; multi imparati si regi, presedinti, fac asemenea acte de clementa atunci cand vin la tron.
Dar nu inteleg de ce "i-a vorbit cu blandete, i-a ingrijit de hrana de toate zilele , in tot timpul vietii sale".
...Poate ca Ioiachin, dupa o asa lunga perioada de intemnitare, era atat de neputincios, incat nu se mai putea intretine singur.
...Poate Evil-Merodac, era un om milos
...Poate...
Dar acestea sunt doar presupuneri.
Biblia nu ne spune motivul pentru care acest imparat al Babilonului a facut o asa fapta deosebita, nemaiintalnita la un imparat pagan, al carui imperiu care ajunsese "o tara de idoli’ si ai carui locuitori "au inebunit cu idolii lor’-Ieremia 50;38.
Numai Dumnezeu a putut "muia" inima acestui imparat , ca sa poata face o fapta atat de deosebita.
Doar imparatul David a mai facut o fapta asemanatoare cu aceasta. Dar a facut-o pentru Mefiboset, singurul fiu in viata al lui Ionatan, cel mai bun prieten al lui David.
In memoria lui Ionatan si datorita frumoasei prietenii pe care o avusese cu el, a vrut David sa-i faca bine din pricina tatalui sau."-2 Samuel 9;7
David i-a redat lui Mefiboset pamanturile care fusesera ale tatalui sau Ionatan si Mefiboset "manca totdeauna la masa imparatului. El era olog de amandoua picioarele".
In acest caz, e simplu de inteles: David se temea de Dumnezeu, avea mila de cei necajiti, ajuta pe cei neputinciosi si cu atat mai mult, cu cat avea o mare recunostinta fata de Mefiboset, din cauza tatalui acestuia Ionatan, a carui prietenie fusese pentru David"minunata, mai presus de dragostea femeiasca".-2 samuel 1:26, si alcarui suflet "s-a lipit de sufletul lui Ionatan si Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el"-1 Samuel 18:1.
Despre Evil –Merodac insa, nu putem presupune decat ca Dumnezeu i-a pus pe inima sa faca acest lucru, desi ne vine greu sa credem ca un imparat asa de mare si de puternic, suporta zilnic la masa lui un prizonier, un fost intemnitat, care avea acum cincizecisicinci de ani, si arata probabil jalnic dupa atatia ani de puscarie.
Ceea ce putem intelege insa, este insa un fapt de o deosebita profunzime: este posibil, ca unii oameni de langa noi , sa fie incapabili sa-si castige hrana de fiecare zi. Si atunci, Dumnezeu ii lasa sa traiasca langa noi, cei care am devenit "fii" ai celui mai mare imparat din univers. Tocmai de aceea sunt lasati in viata noastra, ca sa-i hranim "in toate zilele vietii" lor.
- Poate avem in familie astfel de persoane, ce nu se pot intretine singure.
- Poate avem vecini sau cunostinte care au greutati mari, au copii multi.
- Poate avem cunostinte, prieteni, care din cine stie ce motive au intrat in mari probleme financiare.
Noi ne grabim sa-i judecam pe astfel de oameni, sa-i invinovatim ca nu stiu sa fie chibzuiti. Si avem dreptate, din punct de vedere omenesc.
Dar Dumnezeu doreste sa privim din punctul Sau de vedere, care este total diferit de al nostru.
El ne indeamna sa "inaltam capul" celor ce au fost intemnitati.
Intemnitati...
O, Doamne!
Cati oameni in jurul nostru, nu zac in fel de fel de temnite!
Sigur, nu le putem "inalta capul" tuturor! Nici Evil- Merodac n-a facut asa tuturor robilor pe care predecesorul sau , Nebucadnetar, i-a luat din Ierusalim si i-a dus in Babilon. Fusesera luati" de toti; patrumiisasesute de insi". Din toti acestia, l-a scos din temnita si l-a hranit numai pe Ioiachin. Ioiachin era de neam imparatesc, desi era rob. Acest fapt ne poate fi si noua un indiciu, ca sa ne indreptam binefacerile noastre mai intai catre cei care au fost si ei odata chemati sa fie "fii ai lui Dumnezeu".
Asa ne invata si apostolul Pavel in Galateni 6:10
"Asadar, cat avem prilej, sa facem bine la toti, si mai ales fratilor in credinta".
Dumnezeu ne va calauzi personal in aceasta privinta, numai noi sa fim atenti la voia Lui!
Dar mult mai complexa pare a fi partea spirituala a acestei invataturi.
-Poate avem langa noi oameni care il cunosc pe Dumnezeu, se tem de el, dar sunt "intemnitati" in cine stie ce "temnite" !
Dumnezeu ne cheama sa –i "scoatem din temnita",sa le "vorbim cu bunatate"si sa ne ingrijim de hrana "lor spirituala zilnica.
-Poate avem copii, ori soti, sotii, care inca n-au inteles ca si ei sunt de "neam imparatesc", ca sunt "sfintiti" prin noi- 1 Corinteni 7:14
"barbatul necredincios este sfintit prin nevasta credincioasa si nevasta necedincioasa este sfintita prin fratele; altminteri, copiii vostri ar fi necurati, pe cand acum sunt sfinti".
-Poate avem batrani care au fost credinciosi inflacarati , dar batranetea ori boala le-a afectat mintea, si nu mai stiu , nu mai pot sa se hraneasca singuri din Cuvantul Domnului.
-poate sunt "ologi" spirituali, si nu-si pot hrani singuri sufletele, nu pot merge la biserica, asa cum facem noi.
-Poate sunt "orbi" si nu pot citi Biblia, ori daca o citesc, n-o pot intelege .
-Poate sunt "slabanogi"si nu se pot hrani singuri.
-Poate sunt oameni care nu au pofta de mancare, anemici spiritual.
Domnul Isus a avut grija de toti acesti oameni,[in sens literal , dar si spiritual, caci intai le ierta pacatele si apoi ii vindeca], ei au fost prioritatea Sa.
Asa ca nici noi nu trebuie sa le intoarcem spatele.
Daca ai o masa bogata, imparateasca, din punct de vedere spiritual, daca ai bucate "grase si miezoase", da si altora din ele!
Psalm 63:5
"Mi se satura sufletul ca de niste bucate grase si miezoase si gura mea Te lauda cu strigate de bucurie pe buze".
Ce stare mareata!
Dar, Doamne, iarta-ne, ca in timp ce noi ne hranim asa de bine, sunt langa noi ologi, orbi si slabanogi, care rabda! Iarta-ne ca nu ne facem timp sa le dam macar o bucata din painea Ta cea vie, de care ne-ai facut noua parte!
Tinem doar pentru noi binecuvantarile Tale, nu facem "parte si altora" din ele.
Galateni 6:5
"Cine primeste invatatura din Cuvant, sa faca parte din toate bunurile si celui ce-l invata".
Din toate bunurile...
Nu niste resturi, nu niste firimituri...
Iarta-ne, Doamne, ca uneori suntem niste lacomi spirituali , niste obezi, iar langa noi stau oameni aproape morti de inanitie...
Ii hranim rareori cu cate-o faramita din Cuvantul Tau, in timp ce noi ne-am ospatat regeste!
Se mai poate ca unii sa fie asa de slabiti, incat trebuie sa –i hranim cu lingurita, ori sa le strecuram mancarea, sa le-o pasam, ca unor bebelusi...Altii au "stomac" sensibil si dau afara hrana, o varsa...
Dar asa cum o mama isi hraneste pruncul cu ceea ce stie ca-i face bine, asa e nevoie sa facem si noi uneori.
Sa dam Cuvantul Domnului asa cum il pot primi cei anemici.
Poate trebuie sa-l "strecuram" si sa-l dam doar printr-un ajutor material, printr-o fapta buna, printr-o incurajare, printr-o rabdare ce depaseste limitele umanului si se apropie de divin, printr-o dragoste dumnezeiasca.
Nu avem?
Depozitele cerului sunt la dispozitia noastra, avem oricand acces la ele si avem si cheile. Ce ne opreste sa dam hrana din belsug?
Ajuta-ne, Doamne!
E posibil ca dintr-o hrana oferita astfel, oamenii slabanogi sa devina puternici, ologii sa mearga si orbii sa inceapa sa vada. Altfel cum s-ar explica versetul 30 din Iov 22?
"El[Dumnezeu] va izbavi chiar si pe cel vinovat,
Care-si va datora scaparea curatiei mainilor tale".
Domnul Isus ne spune ca vor fi rasplatiti toti cei ce fac aceasta mareata slujba.
Luca 12:42,43
"Si Domnul a zis: " cine este ispravnicul credincios si intelept, pe care –l va pune stapanul sau peste slugile sale, ca sa le dea partea lor de hrana la vremea potrivita?
Ferice de robul acela, pe care stapanul, la venirea lui, il va gasi facand asa!"

Un barbat avea o sotie credincioasa.
Odata, el a vrut sa faca niste "afaceri’ nu tocmai curate, ca sa castige mai mult. Dar sotia a insistat pe langa el sa renunte, spunandu-i ca Dumnezeu nu binecuvinteaza decat banii castigati cinstit, prin munca si ca e "mai bine mai putin, cu dreptate, decat venituri mari, cu strambatate.-Proverbe 16:8.
Dupa multe insistente, sotul a renuntat la acele afaceri; avea incredere in cuvantul si parerile sotiei. Vazuse de nenumarate ori ca Dumnezeu ii "binecuvantase lucrul mainilor ei" si ca "Dumnezeu o ocrotea oriunde se ducea", asa cum era scris in Biblie. Caminul lor, copiii lor, erau binecuvantati, erau sanatosi, cuminti si isteti. I-a fost teama ca nu cumva sa indeparteze de casa lui aceasta binecuvantare, din cauza unor afaceri nedrepte.
Si bine a facut!
Prietenii cu care voise sa faca afacerile, au continuat, facand smecherii dupa smecherii, ilegalitati dupa ilegalitati.
La inceput le-a mers bine si au facut averi mari, dar mai tarziu au pierdut tot si au fost si pedepsiti de lege.
Barbatul femeii credincioase s-a bucurat tare mult ca a ascultat cuvantul lui Dumnezeu spus prin gura sotiei si s-a convins ca acest cuvant e adevarat si are putere.
Ce bine ca a primit hrana la vremea potrivita!
Aceasta l-a ajutat si alta data, cuvantul lui Dumnezeu a dat rod.
Avea de primit alta data, niste bani. Casierul, din greseala, i-a dat mai multi. A observat, dar nu i-a venit sa creada si nu a spus nimic.
S-a dus acasa si a numarat banii , si intr-adevar , erau mai multi. A vrut sa-i opreasca, zicandu-si ca nu e vina lui si ca asa a fost sa fie, a fost norocul lui sa aiba niste bani in plus. S-a culcat, dar in seara aceea n-a putut dormi.
Desi sotia lui nu era acasa, toata noaptea i-au rasunat in cap cuvintele pe care ea i le spusese atunci , pe vremea cu afacerea:"Mai bine putin, cu dreptate, decat venituri mari, cu strambatate".
Asa ca a doua zi de dimineata, s-a dus si a inapoiat banii casierului, care a ramas uimit. Nu-i venea sa creada ca e posibil sa se mai intample asa ceva in zilele noastre. Dar apoi, stiind ca sotia barbatului era credincioasa, casierul a recunoscut ca numai cei ce se tem de Dumnezeu mai pot face asemenea gesturi. Iata ca hrana cuvantului lui Dumnezeu a ajuns si la altii.
Cu adevarat, Cuvantul lui Dumnezeu nu se intoarce fara rod".
Ioan 6:32,33
"Isus le-a zis: "Adevarat, adevarat va spun, ca...Tatal Meu va da adevarata paine din cer; caci painea lui Dumnezeu este aceea care se pogoara din cer , si da lumii viata". Din aceasta paine trebuie sa facem parte tuturor.
Ajuta-ne , Doamne!

Ceea ce e mai greu in aceasta slujba, se intelege din versetul 34 din Ieremia 52: "A purtat grija necontenit de hrana lui zilnica, pana in ziua mortii lui, in tot timpul vietii sale ..."
Necontenit, si tot timpul vietii...
Nu-i usor sa hranesti pe cineva o zi, o luna, un an...Dar sa-l hranesti toata viata....Si uneori poate ca-l hranesti cu sila, ca sa nu moara, caci fiind "anemic" spiritual, nu are pofta de mancare, refuza orice hrana.
Dar Cel ce ne da o astfel de slujba de implinit, ne va da si puterea s-o facem, sau va scurta El acest timp.
Ajuta-ne, Doamne, sa ne indeplinim cu atentie slujba pe care ne-ai dat-o!