Pe frecvenţele radioului se auzi vocea cunoscută a crainicei care invita ascultătorii să-şi împărtăşească experienţele lor cu Dumnezeu.

    Printre cei ce sunau la emisiune, vocea unei femei mi-a atras atenţia. Dincolo de cuvinte, se vedea o atitudine şi o atenţie sporită din partea ei care m-a pus pe gânduri. Mai întâi spunea că îi cere iertare lui Dumnezeu pentru „un gânduleţ” rău care se strecurase în mintea ei, mai apoi despre un alt „gând mic” care nu-i dăduse pace într-altă zi…

    Ascultând-o cu deosebit interes, mi se contura în minte imaginea ei de bunicuţă grijulie. Şi am realizat frumosul adevăr că ea se temea ca nu cumva să-l supere pe Dumnezeu lăsând vreun gând fugar să i se  cuibărească în suflet. Orice pizmă, răutate sau altceva ce l-ar fi întristat pe Dumnezeu era lepădat de îndată.

    Viaţa ei conturată în câteva exemple îmi e o adevărată pildă demnă de urmat!