Matei 27:46 ”Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?" adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?"

Stiai ca la cruce, Isus S-a adresat pentru prima data Tatalui Sau ca „Dumnezeu"? El totdeauna I s-a adresat cu „Tata", dar pe lemnul Calvarului I-a spus Tatalui Sau, „Dumnezeu".

Isus a pierdut relatia Tata-Fiu atunci cand te reprezenta pe tine si purta pacatele tale pe cruce, pentru ca tu azi sa-I poti spune Lui Dumnezeu „Tata" (Romani8:15) si sa ai o relatie Tata-fiu cu Dumnezeu, pentru totdeauna. El a fost parasit de Dumnezeu cand lumea Sa a devenit intunecata, pe acel deal pentru ca tu, in cesul tau intunecat sa-L auzi pe Dumnezeu spunandu-ti „nicidecum nu te voi lasa, cu nici un chip nu te voi parasi" (Evrei13:5).

In momentul in care Isus avea cea mai mare nevoie de Dumnezeu, El I-a intors spatele. Dumnezeu a trebuit sa faca acest lucru fiindca ochii Sai sunt prea sfinti pentru a putea privi pacatele care se aflau in trupul Fiului Sau. Si fiindca I-a intors spatele Lui Isus, tie nu-ti va intoarce niciodata spatele. Ba mai mult, tu vei vedea fata plina de benecuvantari a Lui Dumnezeu stralucind asupra ta tot timpul.

Isus a luat in locul tau si starea de lipsa de protectie. Pentru prima data El a renuntat la protectia divina pentru ca tu sa beneficiezi de ea tot parcursul vietii tale. Si fiindca El a devenit pacat, El a luat blestemul tau la cruce pentru ca tu azi, in timp ce primesti darul neprihanirii, sa primesti numai binecuvantari de la Dumnezeu.

Isus a primit intreaga pedeapsa a maniei Lui Dumnezeu in trupul Lui odata pentru totdeauna atunci cand ne-a purtat pacatele. Toata mania si condamnarea Lui Dumnezeu a cazut peste El consumand toate pacatele tale pana nu a mai ramas pic de ura.

Azi Dumnezeu nu mai este manios pe tine. Trupul Lui Isus a absorbit totul, pacatele tale, blestemele si mania si condamnarea Lui Dumnezeu. Asa ca traieste-ti viata asteptandu-te sa vezi, nu judecata ci bunatate si binecuvantare din partea Lui Dumnezeu!