Pune-ţi imaginaţia la lucru pentru câteva momente. Imaginează-ţi că viaţa ta s-a încheiat şi eşti condus într-o cameră mică. Sunt două scaune în acea cameră, unul pentru tine şi unul pentru Dumnezeu (scaunul cel mare) şi mai este în cameră şi un videocasetofon. Dumnezeu introduce o casetă în videocasetofon. Pe casetă scrie numele tău şi are o etichetă pe care scrie Ce ar fi putut fi.

   Imaginează-ţi că vezi pe casetă tot ceea ce ar fi putut face Dumnezeu cu viaţa ta dacă I-ai fi dat voie. Imaginează-ţi că vezi ce ar fi putut face cu resursele tale financiare dacă ai fi avut încredere în El şi ai fi fost generos. Imaginează-ţi că vezi ce ar fi putut face cu talentele tale dacă te-ai fi încrezut în El într-atât încât să îndrăzneşti. Imaginează-ţi că vezi ce ar fi putut face cu relaţiile tale dacă te-ai fi încrezut în El într-atât încât să fii cu totul loial şi cu totul iubitor. Imaginează-ţi că vezi ce ar fi putut face cu caracterul tău, dacă ai fi îndrăznit să-ţi mărturiseşti păcatele, să recunoşti ispita şi să cauţi creşterea.

   Nu ştiu dacă Dumnezeu ne va arăta fiecăruia dintre noi o astfel de casetă. Dar ştiu că dacă mă gândesc serios la cât de departe sunt de ceea ce aş fi putut deveni, îmi vine să-mi smulg părul din cap.

   Dar mai ştiu că vreau ca viaţa mea să ajungă cât mai aproape de viaţa pe care mi-a pregătit-o Dumnezeu. Ştiu că aceasta e singura mea şansă şi ştiu că vreau să micşorez cât pot prăpastia dintre ce voi fi şi ce aş fi putut fi. Ştiu că, atâta timp cât trăiesc, nu este prea târziu - pentru că am ziua de azi. Ştiu că vreau să-I cer lui Dumnezeu porunci, nu garanţii, pentru că atunci când Dumnezeu porunceşte, El dă şi puterea necesară. Şi ştiu că într-o zi voi vedea că a meritat.