ARUNCA-TE JOS


Text: Matei 4:1-11, cu accentul pe versetele 5,6,7.

"Atunci diavolul L-a dus in sfanta cetate , L-a pus pe streasina templului si I-a zis" "Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-te jos; caci este scris: "El va porunci ingerilor Sai sa vegheze asupra Ta; si ei Te vor lua pe maini, ca nu cumva sa te lovesti cu piciorul de vreo piatra".


Arunca-te jos...
Cine da acest indemn?
Cel ce fusese un "luceafar stralucitor, un fiu al zorilor", dar care fusese "doborat la pamant". Despre el ne spune Isaia in capitolul 14, versetele 13 si 14:
"Tu ziceai in inima ta: "Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu ; voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor , la capatul miaza-noaptei; ma voi sui pe varful norilor , voi fi ca Cel Prea Inalt.
Dar ai fost aruncat in locuinta mortilor , in adancimile mormantului!"
N-a fost aruncat singur, ci a "doborat la pamant o parte din ostirea cerului si din stele , si le-a calcat in picioare"-Daniel 8:10.
Din " luceafar stralucitor" , a devenit "balaur, sarpele cel vechi, care este Diavolul si Satana"-Apocalipsa 2:2, care impreuna cu ingerii cazuti, sunt "pastrati pentru judecata zilei celei mari, pusi in lanturi vesnice, in intuneric", pentru ca " nu si-au pastrat vrednicia , ci si-au parasit locuinta".-Iuda 6.
Despre ei, apostolul Petru ne spune in 2 Petru 2:4:
"n-a crutat Dumnezeu pe ingerii care au pacatuit, ci i-a aruncat in adanc, unde stau inconjurati de intuneric, legati cu lanturi si pastrati pentru judecata".
Acest vrajmas ar fi dorit sa-L faca si pe Fiul lui Dumnezeu sa "se arunce " singur de pe "streasina templului", unde il urcase.
Ce indrazneala la un razvratit!
Cand citim " L-a pus pe streasina templului", inseamna ca L-a dus acolo cu forta.
Si cand?
Cand a prins momentul cel mai potrivit; dupa ce a postit "patruzeci de zile si patruzeci de nopti", dupa ce "a flamanzit" si era slabit .
Am ascultat si am citit diverse explicatii ale acestui text, despre ispitirea domnului Isus. Dar am inteles un sens al acestuia, din viata unei credincioase, care, in urma mortii cuiva drag, a ramas intr-o stare de tristete adanca, de neputinta si amaraciune , pana la depresie.
Nu se mai putea ruga, nu mai putea citi Biblia, care alta data ii era nelipsita. Chiar daca se silea sa citeasca, nu reusea sa mai inteleaga nimic.
Cuvintele ii treceau prin fata ochilor, fara ca sensul lor sa poata fi receptionat de creier.
Era intr-o permanenta stare de oboseala , de ameteala, slabiciune si apatie.
Simptomele depresiei isi faceau incet –incet simtita prezenta in viata ei, fara sa le poata opri.
Un singur gand, o singura speranta mai avea, in noianul acela de ganduri rele, de descurajare; si acel gand era: "Nu se poate sa ma lase Dumnezeu in starea asta", caci vedea ca singura nu mai avea niciun strop de energie spirituala.
Si asa s-a si intamplat; cand s-a simtit odata foarte rau, cand ganduri de sinucidere o inconjurau la fiecare pas .Si erau aproape s-o biruie, daca acest cuvant nu-i venea in minte , in acele clipe grele.
Dintr-o data i s-a parut ca vede aievea, ceea ce s-a intamplat in acest text ; Il vedea pe Domnul Isus urcat pe streasina templului, iar pe cel rau, pe Satana, dandu-I tarcoale si indemnandu-L , imboldindu-L, zicandu-I:
"Arunca-te jos ! Arunca-te jos!"
Dintr-o data, mintea i s-a luminat.
A inteles ca cel ce-i strecura gandurile de sinucidere era acelasi vrajmas, acelasi dusman inversunat.
Si atunci a strigat cu toata puterea:
"Nu, diavole, n-am sa ma arunc! Dumnezeu ma va salva si ma va scapa si de tine!"
Din acea clipa, a inceput sa se simta din zi in zi mai bine; a inceput din nou sa poata citi Biblia, sa se poata ruga .
Si primele rugaciuni au fost de multumire , ca Dumnezeu a salvat-o din ghearele celui rau, care voia sa se foloseasca de durerea ei, pentru a-i distruge si sufletul si trupul.
Biruinta asupra acestei ispite a intarit-o, a facut-o sanatoasa si a devenit o credincioasa profunda, care doreste sa-si inchine in intregime viata lui Dumnezeu si lucrarii Sale.
Se roaga Domnului s-o ajute in continuare sa biruiasca orice siretlicuri ale celui rau, ca sa implineasca acel cuvant din Iacov 1:12:
"Ferice de cel ce rabda ispita. Caci dupa ce a fost gasit bun, va primi cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc".
A inteles ca Domnul Isus n-a parasit-o nicio clipa, ci doar ea se credea parasita, neinteleasa.
A inteles mai bine textul din Luca 24:18, unde cei doi ucenici ce coborau spre Emaus, i-au zis Domnului Isus, fara sa –L recunoasca:
"Tu esti singurul strain , aici in Ierusalim, de nu stii ce s-a intamplat in el zilele acestea?"
Inspirata din acest cuvant, a scris urmatoarea poezie:


SINGURUL STRAIN


Strain credeam ca esti de mine
Isuse drag, cand coboram
Inspre Emausul din mine,
Cand in tristeti ma afundam.

Credeam ca Tie nu-ti mai pasa
De mine, de necazul meu;
Credeam ca mana Ta ma lasa
Singur sa lupt, cand mi-e mai greu.

Dar cat m-am inselat de tare
Si cat de-ntunecat am fost!
Vegheai asupra-mi cu rabdare
Si-mi indreptai al vietii rost.

Mi-ai explicat tot, cu rabdare,
Ca suferinta are-un rost .
O, cat m-am inselat de tare
Si, Doamne, ce nebun am fost!

Caci am crezut ca esti departe,
Nadejdile mi-ai inselat.
Nu mai citeam in sfanta carte.
O, Doamne, cat m-am departat!

Abia atunci cand flamanzisem
Si-n mine inima ardea
Mi-ai deschis ochii ce-nchisesem
Si m-ai hranit cu painea Ta.

Am inteles cu pocainta
Ca eu sunt cel instrainat.
O, Doamne, daruie-mi credinta
De-acum sa fiu neincetat

Legat de Tine pe vecie
Sa fac alaturi, orice pas.
Cuvantul Tau, nadejde vie
Sa-mi fie in oricare ceas.

Si de-am sa fiu tentat vreodata
Sa cred ca-s singur si mi-e greu,
Sa recunosc fara tagada
Ca singurul strain sunt eu.

Si-atunci sa staruiesc de Tine
De mine-alaturi sa ramai
Sa-mi arda iar inima-n mine
Asa, ca-n dragostea dintai.



Domnul sa ne ajute pe toti sa nu ne instrainam de El, ci sa ne bazam tot mai mult pe Cuvantul Sau sfant, pentru a birui orice ispita.