DOMNUL ARE TREBUINTA DE EL



Text: Marcu 11:1-3
"Cand s-au apropiat de Ierusalim, si au fost langa Betfaghe si Betania, inspre Muntele Maslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Sai, si le-a zis: Ducet-va in satul dinaintea voastra; indata ce veti intra in el, veti gasi un magarus legat, pe care n-a incalecat inca niciun om; deslegati-l si aduceti-mi-l.
Daca va va intreba cineva " Pentru ce faceti lucrul acesta?" sa raspundeti: "Domnul are trebuinta de el. Si indata il va trimite inapoi aici".

Domnul Isus stia orice, cand era pe pamant,"n-avea trebuinta sa-i faca cineva marturisiri despre niciun om, fiindca El insusi stia ce este in om"[Ioan 2:25]
El cunostea ce este in inima omului.
Asa a cunoscut ce a fost in inima tanarului bogat din Marcu 10:17-23.
Stia ca el respectase cu adevarat legea lui Moise, de aceea "Isus s-a uitat tinta la el, l-a iubit si a zis: Iti mai lipseste un lucru: du-te de vinde tot ce ai, da la saraci si vei avea o comoara in cer. Apoi vino, ia-ti crucea si urmeaza-Ma".
Dar stia si ca inima lui era legata strans de multele "avutii" pe care le avea.
La fel a stiut si ce era in inima proprietarului micului magarus.
Stia ca acel om ar da orice pentru Domnul Isus, pentru marele "prooroc puternic in fapte si-n cuvinte"[Luca 24:19], chiar si magarusul lui, "pe care nu incalecase inca niciun om".
Toti oamenii isi iubesc animalele din curte, dar mai ales pe puii acestora. Probabil si acel om isi iubea mult puiul de magar. Dar Domnul Isus stia ca acel om ii va da magarusul.
El cunostea inima omului, dar cunostea si timpul si locul unde va fi acel magarus, atunci cand ucenicii vor intra "in satul dinaintea lor",[careia nici macar nu-i stiau numele, caci se aminteste doar de cele doua localitati de langa Ierusalim], cunostea si faptul ca acel magarus nu fusese inca incalecat de cineva.
Cat de multe amanunte, si toate erau cunoscute de Domnul Isus!
I-a invatat chiar si cuvintele cu care sa raspunda acelui om, care-i va intreba de ce dezleaga magarusul, cuvinte pe care, auzindu-le, omul a fost de acord sa-si dea magarusul.
Cat de siguri ar trebui sa fim si noi, ca Domnul Isus cunoaste absolut totul referitor la noi:
-Cat tinem la bunurile noastre
-Unde ne aflam in fiecare clipa, chiar daca suntem "legati" langa o usa, la cotitura drumului, ca magarusul.
-Cum vom reactiona in fiecare situatie
-Ce cuvinte ne pot face sa luam decizii pentru El.
Oare daca si noua ne-ar spune Domnul Isus prin vreun "ucenic" al Lui, ca "Domnul are trebuinta" de un lucru ce ne apartine, cum am reactiona?
Omul acela n-a avut nevoie sa fie convins de ucenici , ca sa-si dea magarusul, nici n-a intrebat pentru cat timp sa-l dea, nici nimic altceva.
"Domnul are trebuinta de el"-au fost cuvintele suficiente pentru ca acel om sa dea bunul lui pentru Domnul Isus.
Noi cat de greu ne lasam convinsi?
Ma rusinez cand ma gandesc ca daca"un ucenic"al Domnului Isus mi-ar zice: "Domnul are trebuinta de jumatate din pensia ta, luna aceasta", mi-as face o multime de socoteli, as gandi cate facturi va trebui sa las neachitate, la ce ar trebui sa renunt...si cate alte ganduri !
Cum as reactiona daca mi s-ar spune: "Domnul are trebuinta de casa ta in vara aceasta"?
Ce diferenta intre oamenii lui Dumnezeu de alta data , si crestinii de azi!
Si e dureros ca nici macar nu ne dam seama ca "suntem legati langa o usa, la cotitura drumului" . Da, crestini vechi, "ucenici "batrani [nu magarusi neincalecati], ne lasam "legati" de cine stie ce "pofte ale altor lucruri", de cine stie ce "griji ale lumii, inselaciuni ale bogatiilor[Marcu 4:19].
Si in loc sa inaintam hotarati si voiosi pe cale, stam "la cotitura drumului", gata-gata sa schimbam directia buna, cu una gresita.
Ce rusinos pentru un crestin, sa se lase "legat" de nimicuri trecatoare , care nici macar nu sunt "inselaciuni ale bogatiilor", ci inselaciuni ale lucrurilor de nimic!
Cum ai reactiona daca ti s-ar spune: "Domnul are trebuinta de copiii tai, sa devina misionari"?
Cum ai reactiona daca ti s-ar spune: "Domnul are trebuinta de computerul tau, inca neachitat , de masina ta, inca nerodata, de hainele tale inca neimbracate?
Ne-am obisnuit sa ne credem buni crestini, dar nu mai vrem sa dam astfel de teste, care sa ne arate daca mergem pe drumul drept, ori suntem la cotitura!
Apostolul Pavel ne indeamna sa ne cerccetam , sa ne incercam pe noi insine [2 Corinteni 13:5].
Am fost rugata sa stau o vreme, fiind platita pentru asta, cu o fetita, careia ii murise bunica si care suferea mult din aceasta cauza.
Pentru a o mangaia, mama ei a hotarat sa ma cheme sa stau cu ea, doar ca sa-i treaca dorul de bunica pe care o pierduse.
Am plecat, dar nepotica mea de cinci ani mi-a spus trista: "mamaitele nu sunt de vanzare"!
Aceste cuvinte mi-au dat mult de gandit...
Intr-adevar, mamaitele nu sunt de vanzare, dar pot fi daruite, pot fi "impartite", fara a cere ceva in schimb. Vazand niste copii care nu au bunici, am hotarat sa le fiu bunica, sa le fiu "mamaita" macar pentru cateva saptamani de vacanta.
Cat de fericiti au fost acei copii! Si curios, si nepotica mea a fost incantata!
N-a fost mai inteleapta ea decat mine? Poate de aceea ne spune Domnul sa ne facem ca niste copilasi!
Si avem multe lucruri care "nu sunt de vanzare", dar putem face si altora parte din ele, daca "Domnul are trebuinta" de acestea.
Ajuta-ne, Doamne, sa fim gata sa daruim totul pentru Tine!
Pentru ce a cerut Domnul Isus magarusul?
Pentru ca sa incalece pe el si sa intre in Ierusalim in strigate de "Osana! Binecuvantat este cel ce vine in Numele Domnului!",pentru ca Domnul Isus sa fie slavit, sa fie onorat.
Pentru acelasi lucru putem darui si noi, caci in felul acesta El va fi onorat.
Chiar daca n-ai lucruri pretioase de care Domnul sa aiba trebuinta, poti sa pui la dispozitia Lui putinul tau.
Domnul Isus n-a cerut un cal frumos, inseuat si impodobit, pe care sa incalece, ci un biet magarus, pe care n-avea ce sa puna, si pe care ucenicii "si-au aruncat hainele ", ca sa stea Domnul pe ele.
Si acum, El nu cere lucruri marete, de la marii bogatasi [cum am dori noi, uneori], ci cere lucruri mici, de la cei ce au putin, dar pot si stiu sa daruiasca cu dragoste.
Domnul Isus va fi slavit, onorat, daca acel putin pe care il avem, il punem la dispozitia Lui, doar pentru ca "Domnul are trebuinta de el".