Sunt recunoscătoare:

   Soţului care sforăie toată noaptea, pentru că doarme acasă cu mine şi nu cu altcineva.

   Fiicei mele care se plânge că trebuie să spele vasele, pentru că înseamnă că este acasă, şi nu pe străzi.

   Impozitelor pe care le plătesc, pentru că înseamnă că sunt angajată.

   Hainelor care sunt puţin cam strâmte, pentru că înseamnă că am destulă mâncare.

   Umbrei mele care mă însoţeşte la muncă, pentru că înseamnă că sunt afară la lumina soarelui.

   Podelei care trebuie ştearsă şi ferestrelor care trebuiesc spălate, pentru că înseamnă că am o locuinţă.

   Grămezii de rufe de spălat şi de călcat, pentru că înseamnă că am haine de îmbrăcat.

   Oboselii şi durerilor musculare la sfârşitul unei zile, pentru că înseamnă că am fost capabilă să muncesc din greu.

   Soneriei care mă trezeşte în zorii zilei, pentru că înseamnă că sunt vie.

   "Mulţumiţi lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos." (Efeseni 45.20)