Ca si crestini, suntem chemati sa slujim Domnului, oricand si in orice vreme, cu toata dragostea.

Am fost creati intr-un mod unic si special de catre Domnul. Poate nu va vine sa credeti, dar fiecare om are un rol specific in acest Univers. Domnul, in planul Sau a scris in dreptul fiecaruia, un rol pe care acesta trebuie sa si-l exercite in viata aceasta. Usor de zis, greu de facut.

Intalnesc multi oameni speriati, tristi, abatuti, pentru ca nu-si cunosc acest rol sau mai bine zis chemarea proprie.

Inainte de toate vreau sa explic ca vorbim de chemarea generala si chemarea speciala. Chemarea generala e sa fim placuti Domnului, sa traim si sa fim asemeni Lui. Chemarea speciala este proprie fiecarui individ in parte, adica fiecare om, potrivit darului cu care a fost inzestrat lucreaza pentru intregirea chemarii generale.

Si acum vine intrebarea: Cum pot sti care este chemarea mea?

De foarte multe ori suntem tentati sa ne comparam cu altii, cazand in dezamagire, tristete. Ii vedem pe altii ca predica, ca evanghelizeaza, canta, recita si vrem sa fim si noi ca ei. Uitam adesea ca avem daruri speciale fiecare dintre noi, puse de Dumnezeu pentru a fi de folos altora si pentru largirea Imparatiei Sale. Problema e ca nu le cautam, ci ramanem intr-o stare depresiva, lasand ca inima sa fie intunecata de dezamagire si ceata. Uitam ca ce poate face un om, noi nu putem si invers. Fiecare om are drumul sau si e datoria lui sa-si descopere acest drum. Foarte multi crestini se angreneaza in diferite lucrari, fara sa aiba incuviintarea din partea Domnului ca locul lor e acolo. Nu putem trai in acest haos.

 “ Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,” Efeseni 4:11-12

Asa, ca, intai de toate, trebuie sa specific ca e nevoie de o stare de smerenie, ascultare, calauzire, introspectie, lumina, dorinta  pentru a cauta acest drum propriu. Nu va fi usor, insa alaturi de Domnul, mintea ne va fi luminata si vom sti in ce directie avem de mers.

Ca sa ne cunoastem propria chemare, trebuie sa invatam sa fim la dispozitia Sa. De multe ori cerem in rugaciune sa fim asemeni Domnului Isus. Nu ne dam seama ca de fapt, noi cerem ca Duhul Sfant sa isi faca lucrarea in noi.

Haideti sa ne lasam calauziti de El, ca sa aflam destinul nostru. Si aici destinul final e Imparatia Sa, insa fiecare are un destin al sau, pentru a ajunge la tinta finala.

Acu vreo 2 ani am citit o carte foarte buna care detaliaza foarte clar darurile cu care am fost inzestrati. Este vorba despre cartea "Descopera-ti darurile cu care te-a inzestrat Dumnezeu" scrisa de Don si Katie Fortune.

Aceasta carte prezinta cele 7 daruri din Biblie - Slujirii, Invataturii, Darniciei, Discernamantului, Administrarii, Incurajarii, Compasiunii.

Ȋn 1 Petru 4: 10 scrie “Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.”


Asadar potrivit acestui verset, fiecare om a primit un dar, adica un talent specific, pentru a-l intrebuinta in folosul altora, ca un mandat acordat de harul felurit al lui Dumnezeu. De aceea suntem datori sa-l administram cu credinciosie, sa-l folosim, fara motivatii gresite.

Trebuie sa ne cunoastem foarte bine, sa vedem ce putem, ce nu putem, unde suntem cei mai buni si in acel domeniu sa fim desavarsiti.


Sunt cateva parghii de care ne putem agata, ca sa intelegem chemarea noastra. In primul rand, destinul nostru este acea dorinta care nu ne da pace. Apoi, va fi mai mult decat un loc de munca, destinul nostru va fi o bucurie pentru fiecare dintre noi si nu in ultimul rand destinul ne va da frau liber creativitatii. Cand Domnul s-a uitat la Ghedeon, l-a numit viteaz, deoarece El a vazut dincolo de ce era, a vazut potentialul din el.

E nevoie de multa rugaciune, pentru ca Domnul sa ne descopere voia Sa, cu privire la noi.

Pentru inceput, e bine sa pornim de la ce stim sa facem, si nu de la ce nu stim. E buna dorinta de a ne sfinti si de a dori sa fim mai aproape de Domnul, insa nu e cazul sa cadem in extrema, atunci cand ii vedem pe altii in lucrare, considerand ca noi nu facem nimic, desi facem, insa suntem orbiti de starea de moment. Gresit!

E nevoie de timp, rugaciune si rabdare, pentru ca lucrurile sa se aseze si sa ia contur. Nu se poate totul dintr-o data. Pas cu pas, cu ce suntem inzestrati, sa lucram din toata inima si Domnul ne va calauzi in toate. Dar, pentru asta, va motivez sa va cautati propria chemare, care va avea ecou in Imparatia Sa.

Nu uitati: ce va misca inima, aceea e chemarea voastra si doar cautand veti gasi.