Rezolva trecutul!
"o bucurie veşnică le va încununa capul; îi va apuca veselia şi bucuria, iar durerea şi gemetele vor fugi." Isaia 51: 15b
De multe ori traim in prezent, situatii care ne amintesc de trecut. Sunt dureroase acele experiente din trecut care ne-au umilit, ne-au facut sa ne simtim jalnic, lipsiti de orice putere in fata unor probleme pe care nu ni le-am fi dorit sa fie. Aceste experiente au lasat urme adanci in sufletul nostru si atunci cand ies la iveala, ne sperie, ne intristeaza si ne fac sa dam inapoi, uitand sa traim prezentul. Ne facem mustrari de constiinta: De ce s-au intamplat toate acele lucruri ? De ce am reactionat asa? si fara sa vrem ne intoarcem in trecut. Am fi vrut sa nu fi trait acele momente urate din trecut, pentru ca au lasat traume adanci in inima noastra.
Adevarul e ca toti avem capitole din viata pe care nu mai vrem sa le traim. Chiar daca au existat momente traumatizante in trecut, trebuie sa facem pace cu trecutul, deoarece viata noastra depinde de lucrul acesta. Nu putem trai ca niste victime ale trecutului, ci trebuie sa depasim trecutul, sa-l rezolvam.
Cum putem rezolva trecutul?
1. Sa-l reasezam intr-o alta lumina
Sa ne intrebam: "Cum ne-au facut mai puternici acele experiente?", "Ce stim acum si nu stiam atunci?"
Nu trebuie sa ne uitam la ce am pierdut, la cat am suferit, ci la ce am castigat. Experientele traite, ne-au ajutat in vreun fel? Am inteles ceva din tot ce s-a intamplat atunci? Sa analizam cu sinceritate si sa vedem ce putem culege bun din tot ce a fost.
2. Sa facem diferenta intre vinovatie si rusine
Vinovatia este un sentiment sanatos, deoarece apare atunci cand ne simtim prost fata de ce am facut gresit. Spre deosebire de aceasta, rusinea este un sentiment toxic, care face mult rau, pentru ca inseamna sa ne simtim prost fata de cine suntem noi. Da, fiecare dintre noi doreste sa schimbe ceva in persoana sa.
Cand ne-a creat Domnul a zis: "iata ca erau foarte bune" Geneza 1:31. Acest verset ne spune ca sa privim lucrurile din perspectiva Sa, incepand sa ne vedem asa cum ne vede El.
3. Sa iertam
Expresii de genul "ce bine ar fi fost daca" ne paralizeaza sufletul, mintea, obosindu-ne atat psihic, cat si fizic. Ce a fost asa ramane. Nu mai putem face nimic. De ce sa ne obosim mintea, pedepsindu-ne pentru ce s-a intamplat? Mai putem intoarce lucrurile? Nu, nicidecum, ci mai mult rau ne facem. Asa ca, e foarte important sa ne oprim din a ne pedepsi pentru tot ce am trait in trecut.
Nu ne mai putem intoarce in trecut, pentru a schimba lucrurile. Nu mai suntem aceeasi oameni si nici nu vom mai fi vreodata. Nu mai putem retrai ce a fost in trecut.
In Biblie vedem ce putem face ca sa ne ridicam, sa depasim problema si sa mergem mai departe.
* Trebuie sa iertam ce ne-au facut altii
"Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos." Efeseni 4:32
E decizia noastra sa ii iertam pe cei care ne-au facut mult rau. Si e important sa facem lucrul acesta, de a ierta, pana cand trecutul nu ne mai controleaza. Atunci cand dam vina pe altii, marim distanta dintre ei si noi, impiedicand singura optiune care functioneaza: iertarea. De aceea sa ne rugam pentru acesti oameni si sa-i iertam din toata inima.
* Trebuie sa ne iertam pentru ce am facut gresit
"Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte" Filipeni 3:13
Nu putem trai ca niste victime ale trecutului. Trecutul poate sa fie un lat in jurul gatului sau vantul din aripi. De aceea trebuie sa acceptam ce s-a intamplat, pentru ca daca nu vom face asa, vom retrai mereu acele momente. Secretul increderii sta in acceptare, nu in raspunsuri, constienti fiind ca in tot ce s-a intamplat atunci, se intampla sau se va intampla in viata noastra, Domnul e in control. E periculos sa retraim aceleasi suferinte din trecut, crezand ca asa vom putea schimba ceva. Nicidecum. E timpul sa luam o decizie: fie ingropam trecutul, fie traim cu traumele acestuia.
David a gresit lamentabil fata de Dumnezeu, insa El l-a ridicat. Iata ce declara el ulterior:
"Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit!
Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea" Psalmul 32:1,2a
Domnul l-a iertat si la fel ne iarta si pe noi. Deci, sa ne iertam din toata inima si noi. Domnul ne vede prin crucea de la Golgota si suntem "primiti" de El.
"spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui." Efeseni 1:6
Asadar, sa credem ca El ne-a iertat cu adevarat, traind altfel:
" Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale." Isaia 43:25
Trebuie sa ne incredem in Domnul, care a spus ca face "toate lucrurile noi" si sa mergem inainte.
4. Sa schimbam durerea in castig
Vindecarea necesita timp, si din aceasta cauza e bine sa ne asteptam la manie, teama, tristete. Aceste sentimente sunt necesare in procesul de vindecare si nu e bine sa le respingem. Totusi e bine sa nu le adoptam, ci sa stim cand a venit vremea de a merge inainte. Vindecarea e mult mai importanta, decat sa ramanem niste victime ale trecutului. Nu putem sta mereu cu spatele spre viitor. Domnul a pregatit un viitor care contine multa binecuvantare, fericire, decat orice situatie din trecut pe care ne-o amintim. Iata ce ne promite Domnul:
"o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui.” Isaia 61:3
Deci, prin puterea Sa, sa ne ridicam, depasind orice situatie si sa mergem doar inainte!
Doamne ajuta!
Amin!
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 1631
- Gramatical 1
- Diacritice 1
- Conținut 1
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit