N-aş spune „Tată” atâta vreme cât nu mă comport ca un fiu, în fiecare zi…

N-aş spune „nostru” când sunt închis în egoismul meu…

N-aş spune „care eşti în ceruri” fiind preocupat de lucrurile pământeşti…

N-aş spune „vie împărăţia Ta” cât o confund cu succesul material…

N-aş spune „sfinţească-se numele Tău” atât timp cât nu-L respect…

N-aş spune „facă-se voia Ta” fără să o accept când e dureroasă…

N-aş spune „pâinea noastră cea de toată zilele, da-ne-o noua astăzi” negândindu-mă la cei înfometaţi…

N-aş spune „ne iartă noua greşelile noastre” dacă păstrez ranchiuna pe fratele meu…

N-aş spune „nu ne duce pe noi in ispită” cât timp am de gând să păcătuiesc în continuare…

N-aş spune „Amin” decât dacă aş lua în serios cuvintele rugăciunii…