Ce este sinceritatea? Este o atitudine? Este o calitate? Este un principiu?
”Doamne, cine va locui în cortul Tau? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă.
Sinceritatea este una din florile rare ale vieţii; este o sarcină teribil de grea, ce presupune maximum de responsabilitate. De aceea omul iresponsabil nu poate ajunge la sinceritate, oricât s-ar strădui.
Sinceritatea în viaţa creştinului este utilă în multe aspecte ale vieţii. Dacă în loc de sinceritate am pune de exemplu, puritate, sau curăţenie accentuată a inimii, aceasta ar însemna că în acea inimă să nu mai existe nici o doză de ceva rău, necurat sau impur. Apoi ca efect, acest lucru s-ar răsfrânge în vorbirea persoanei respective, în atitudine şi comportare, care acţionează cu puritate în aproape toate aspectele vieţii de zi cu zi. Din această comportare va lipsi, viclenia, prefăcătoria şi minciuna precum şi alte lucruri ca vorbirea de rău, defăimarea, blamarea, bârfa, lucruri care fac rău aproapelui.
Despre sinceritate cineva spunea: ea este transparenţa caracterului unei persoane, o calitate care nu este conştientizată de persoana respectivă şi care se revelează de la sine prin atitudine, comportare şi vorbire. Ceea ce tu eşti în lăuntrul tău, mai devreme sau mai târziu se va oglindii în ochii tăi şi se va furişa printre cuvintele tale, în privirea ta şi în atitudinea ta, în felul în care arăţi şi chiar în felul în care mergi. Nimic nu va rămânea ascuns, a spus Domnul Isus.
Trebuie menţionată o regulă de bază. Sinceritatea nu înseamnă să spui tot ce gândeşti ci să gândeşti tot ce spui. David spunea – dar Tu ceri ca adevărul să locuiască în adâncul inimii. Însă chiar şi aceasta pentru anumiţi creştini înseamnă un efort prea mare de gândire pentru ei… de ce să mai şi gândească ce spun…
Un scriitor spunea: “Fără sinceritate nu vei reuşi nimic. Oricât de şiret şi iscusit vei fi şi oricât de bine vei şti să tâlcuieşti şi să aranjezi minciuna, ea tot minciună rămâne. Vei înşela poate pe un om, o generaţie, două… dar timpul... pe el nu-l poţi înşela”, Al. Vlahuţă. O observaţie a unui creştin spunea că ori de câte ori cineva este nesincer cu aproapele său, îşi pierde respectul interior faţă de sine însuşi.
Sinceritatea este principiul vieţii divine şi direcţionează sufletul pe un drum diferit de cel al mulţimii cu toată împotrivirea ei, sinceritate nu se lasă biruită de mulţime.