Astăzi m-au învăluit motive de bucurie, dar şi motive de tristeţe. Oare asupra cărora va zăbovi sufletul meu, Doamne?
   Aseară am văzut mai clar culorile apusului, cum încercau să fure tot mai mult strălucirea soarelui, în final capturându-l ca pe un prizoner al nopţii. A lăsat în urmă doar un cer cu stele căzătoare, iar eu încercam să le opresc căderea, înfricoşat de gândul că aş putea rămâne singur cu luna în aşteptarea unui nou Răsărit...
   Visez la tărâmurile unei alte lumi în care nu voi mai experimenta fiorul nopţii, unde va fi doar LUMINA, nici măcar umbre în care să se ascundă uneori sufletul meu de Tine când faţa mi se umple de ruşine.

   Îmi doresc să fiu cu TINE, Doamne!