- Romani 3:20 Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.
- Iertarea prin credinţă
- Romani 3:21 Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii –
- Romani 3:21 Greceşte: dreptate.
- Romani 3:22 şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.
- Romani 3:23 Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
- Romani 3:24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.
- Romani 3:25 Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu,
- Romani 3:26 pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
- Romani 3:27 Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei.
- Romani 3:28 Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.
- Romani 3:29 Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Da, este şi al neamurilor,
- Romani 3:30 deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi prin credinţă pe cei tăiaţi împrejur şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.
- Pilda lui Avraam
- Romani 3:31 Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.
- Romani 4:1 Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam?
- Romani 4:2 Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
- Romani 4:3 Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”
- Romani 4:4 Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;
- Romani 4:5 pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.
- Romani 4:6 Tot astfel şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit.
- Romani 4:7 „Ferice”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite!
- Romani 4:8 Ferice de omul căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!”
Cum ma socoteste Dumnezeu Neprihanit?
Autor:
Spataru Constantin
|
Album:
fara album
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de kosti in 27/08/2012
Resursa adaugata de kosti in 27/08/2012
Referințe
Este cel mai important pentru o persoana sa înteleaga bine -cum Îl socoteste Dumnezeu Neprihanit si cine este cel care îi dă această Neprihanire vesnică!
Deoarece multi considera ca sînt socotiti neprihaniti atunci cand împlinesc cele 10 porunci la perfectiune, desi stiu ca doar Isus a putut face aceasta, ei totusi cred ca prin aceasta, Dumnezeu îi socoteste neprihaniti, apoi alte persoane, chiar si pocaiti, cred ca dacă îsi împlinesc la timp si foarte bine responsabilitatile familiale de sot, sotie, tata, mama, sau de pastor, crestin, sau responsabilitatile cetatenesti, vor fi socotiti neprihaniti de Dumnezeu; realitatea este ca ei stiu ca în Rom.3 :22 scrie clar ca oricine este socotit neprihanit doar prin credinta fara faptele legii si mai adaug eu fara conditia de a împlini toate responsabilitatile tale pe care le ai, perfect. Pentru-ca oricat ai încerca tu, tot nu vei putea întodeauna sa îti împlinesti toate responsabilitatile la timp ;recunoaste, de cîte ori ai ramas în urma cu plata facturii telefonice, electrice, asociatie, rata la banca etc., desi te-ai framîntat, ai cautat sa faci rost de bani dar nu ai reusit; adevarul e ca ne este foarte teama sa nu ni se aduca cuvinte de învinovatire din partea celor din casa noastra sau din partea celor care ne furnizeaza anumite servicii - telefonie, internet, energie, apa etc. Noi vrem sa fim socotiti neprihaniti întodeauna si de oameni dar, uitam caci Scriptura ne spune ca singura neprihanire de care avem nevoie este data doar de Dumnezeu (Rom.3:21,22). De ce Dumnezeu a hotarît sa ne socoteasca neprihaniti doar prin credinta? Pentru ca El stia foarte bine ca omul nu poate întodeauna sa îsi împlineasca toate responsabilitatile la timpul scadent sau necesar de aceea, cerinta Lui Dumnezeu pentru om a este doar credinta în Isus, o responsabilitate care sa poata fi împlinita la timpul necesar sau la orice timp, sa nu poata spuna la judecata - "Doamne, eu nu am putut face rost de credinta în Isus, nu am avut de unde... nu am fost angajat, nu am avut banii necesari, nu am avut scoala..." . Dumnezeu a cerut ceva la îndemîna oricarui om indiferent de starea financiara, sociala, sanatate, cunostinta etc.
Cerinta omului pentru semenii lui ca sa îi socoteasca neprihaniti (adica sa nu-i învinovateasca vreodata) este sa le împlinesti toate nevoile, dorintele, regulile lor si responsabilitatile tale familiale, religioase,ccetatetenesti,cetc. la timpul hotarît de ei si în modul hotarît de ei, si pe ei nu-i intereseaza daca ai banii necesari, sau sanatatea, sau mijlocul necesar pentru acestea- deci, a cui cerinta este mai usoara si posibila? A lui Dumnezeu, si nu a omului, pentru ca poate fi împlinita oricand, chiar daca nu ai nici un ban sau cunostinta !
Concluzie: Nu te frămînta cum sa eviti confruntarea cu toate cuvintele de învinovatire din partea familiei, bisericii, lumii, pentru momentul cînd nu vei putea să îti împlinesti vreo responsabilitate la timp (poate chiar Dumnezeu nu îngaduie! ) -pentru ca sigur, vor veni !
Io.15:18,Io.16:33
Statistici
- Vizualizări: 2522
- Favorită: 2
- Gramatical corect
- Fără diacritice
- Conținut incomplet
Opțiuni
De același autor
Din același album
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit