„Stăruiţi în rugăciune.“ (Romani 12:12)

Evanghelistul C. H. Spurgeon spunea odată, cu privire la îngrijorări: în loc să te îngrijorezi, transformă orice îngrijorare într-un obiect al rugăciunii.

Taie cuvântul „îngrijorări“ şi înlocuieşte-l cu cuvântul „rugăciune“; când îngrijorările tale vor fi felurite, rugăciunile tale vor fi tot felurite. Dacă Dumnezeu, Tatăl nostru, doreşte să îngrijească de noi, atunci noi nu mai trebuie să ne îngrijorăm. Altfel am ocupa locul Tatălui ceresc, în loc să rămânem copiii Săi.

Când transformăm îngrijorările noastre în rugăciune, nu ne amestecăm în problemele Sale; avem posibilitatea să venim cu totul în rugăciune la Dumnezeu, fără ca El să ne reproşeze că suntem obraznici.

El ne invită: „În orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.“

Îngrijorările nu numai că nu sunt de niciun folos pentru noi, ci ele ne şi dăunează. La ce foloseşte să ne chinuim inima cu îngrijorări, dacă nu obţinem nimic prin aceasta? Îngrijorările doar slăbesc viaţa noastră de credinţă faţă de Domnul Isus.

Să dăm urmare îndemnului lui Spurgeon: Lăsaţi la o parte acest obicei aducător de pagubă al îngrijorării şi acceptaţi obiceiul aducător de folos al rugăciunii!