Într-o fabrică a avut loc o explozie, în care mai multe muncitoare au fost grav rănite. O creştină, care a vizitat rănitele la spital, s-a apropiat şi de patul unei fete foarte desfigurate. Avea doar 20 de ani şi fusese o fată foarte frumoasă. Nu se ştia dacă îşi va mai recăpăta vederea.

 

După ce a stat un timp tăcută lângă patul ei, vizitatoarea i s-a adresat fetei foarte tare încercate:

 

„Nu-i aşa că ieri a fost ziua cea mai groaznică din viaţa ta?“

 

„Nu“, spuse aceasta cu glas slab, „a fost cea mai bună zi din viaţa mea.“

 

„Cum poţi spune aşa ceva, când suferi dureri atât de mari şi poate eşti pe marginea mormântului?“

 

„Ştiu că aşa este“, spuse sărmana fată, „dar totuşi, ieri a fost cea mai bună zi din viaţa mea. Dumnezeu m-a trecut ieri prin foc şi m-a condus la recunoaşterea păcatelor mele. Am strigat spre Dumnezeu, iar El m-a iertat, pentru că Isus a murit şi pentru mine. Focul groaznic şi durerile mele îmi amintesc de suferinţele pe care le-a suportat Mântuitorul pe cruce din cauza păcatelor mele.“

 

Fata recunoscu apoi cât ce fericită este, pentru că acum Îi aparţine Domnului Isus Hristos şi că se poate odihni în braţele Lui.

 

Suferinţa mare, pe care Dumnezeu permisese să vină asupra ei, o conduse la mântuirea veşnică.