Doresc eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui rele şi să trăiască?
Ezechiel 18.23

Un predicator a fost chemat odată la un ţăran bogat, care nu se interesase niciodată de Dumnezeu. Acum era bolnav de moarte şi dorea să vină la el predicatorul. Acesta veni, se apropie de patul bolnavului şi îl privi îndelung. Apoi spuse: „Mă tem pentru dumneavoastră. Aşa cum aţi trăit până acum, nu veţi ajunge în cer, ci mergeţi direct în iad.“ Fără să mai spună un cuvânt, se întoarse şi îl părăsi pe ţăran.

Omul bolnav se enervă şi gândi: Aceasta este dragoste de aproapele? Dar în acea noapte nu a putut dormi: „Oare chiar nu voi ajunge în cer, ci voi merge în iad? Desigur, niciodată n-am fost evlavios, şi asupra vieţii mele apasă vină. Trebuie să mă întorc la Dumnezeu.“

Câteva zile mai târziu, l-a chemat din nou pe predicator şi i-a spus: „Cred că trebuie să mă întorc la Dumnezeu şi să mă pocăiesc.“ – „Acum la această vârstă, după ce v-aţi trăit viaţa, doriţi să vă pocăiţi? Dar pocăinţa produsă de necaz nu este o pocăinţă sinceră.“ După ce rosti aceste cuvinte, predicatorul se întoarse şi plecă. Ne putem închipui dezamăgirea ţăranului. Dar acest tratament a fost adecvat pentru omul mândru. Dumnezeu i-a putut vorbi şi i-a arătat viaţa sa plină de păcate.