Celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.
Romani 4.5

   Un om neliniştit datorită păcatelor sale, a avut un vis: Se afla într-o cameră; pe un perete erau notate toate păcatele sale. Era o mulţime îngrozitoare, iar sub ele era unul scris foarte mare şi foarte clar. Visătorul îşi aduse aminte foarte exact de acest păcat deosebit, deoarece îl neliniştise deseori şi nu-l putea uita. În timp ce privea acest păcat al său, a fost cuprins de o teamă foarte mare, până ce auzi un glas blând lângă el spunându-i: „Priveşte la peretele opus!“ Ascultător, omul îşi îndreptă privirea într-acolo şi văzu pe perete luminând o mică stea, care devenea tot mai mare şi sub care se puteau citi cuvintele: „Crede numai!“ Visătorul privi îndelung aceste cuvinte şi nu-şi mai putea lua ochii de la ele. „Este suficient a crede?“ se întrebă el. Cu cât gândea mai mult la aceasta, cu atât mai liniştit devenea. Deodată răsună iarăşi un glas aspru lângă el. Acel glas îi ceru să privească din nou la peretele pe care erau notate păcatele sale. El ascultă şi, spre groaza lui, păcatele erau încă acolo, ca înainte. Sărmanul om! Deznădăjduit privi la lista lungă. Tot ceea ce făcuse era notat foarte exact. Îi venea aproape să leşine. Dar tocmai în acel moment auzi din nou acel glas blând: „Priveşte la celălalt perete!“