…cel cu inima mulţumită, are un ospăţ necurmat.
Proverbe 15.15

– Ce om obraznic, ziseră fiii nobililor într-un glas. Cine poate suferi o asemenea obrăznicie?

– Aşa? zise regele. Nu vă place lucrul acesta? Acest cerşetor se aseamănă cu voi. Precum a venit cerşetorul la masă şi s-a pus fără nicio sfială între voi, iar apoi a plecat fără să mulţumească cuiva, tot astfel faceţi şi voi. Vă puneţi la masă fără ca să-i mulţumiţi lui Dumnezeu pentru bunătăţile ce ni le dă El în fiecare zi. Şi apoi vă apucaţi cu lăcomie de mâncare uitând cu totul de bunul nostru Dumnezeu. Luaţi învăţătură din această comportare rea a cerşetorului şi nu vă purtaţi ca el!

Lipsa de mulţumire faţă de Dumnezeu – iată un rău între oameni! Rugăciunea de mulţumire înaintea mesei este mai mult decât un obicei; ea este o necesitate la care ne îndeamnă Dumnezeu prin Cuvântul Său. Este un lucru bun mulţumirea la masă sau este numai o tradiţie? Să nu facem din obiceiurile bune o tradiţie! În trecut, în multe familii era obişnuinţa ca înainte de masă să se mulţumească lui Dumnezeu. Oamenii zilelor noastre gândesc că ceea ce au pe masă este rodul muncii lor şi că nu trebuie să mulţumească nimănui. Ei uită că Dumnezeu le dă sănătate şi putere de muncă şi că El lasă să crească tot ce ajunge pe masă.